După tămâierea întregii biserici din timpul cântării Heruvicului, preotul se apropie de proscomidiar și, imediat ce se termină prima parte a imnului, adică „Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim…”, face intrarea cea mare, prin care se duc Cinstitele Daruri de la proscomidiar la Sfânta Masă.

Denumirea de intrarea cea mare se datorează întocmai scopului măreț pentru care acest act liturgic se săvârșește, spre deosebire de intrarea cu Sfânta Evanghelie de la Liturghia catehumenilor care are o semnificație mai mică, deoarece darurile se aduc spre sfințire prin jertfa lui Dumnezeu Însuși, acesta fiind de altfel scopul principal al liturghiei credincioșilor, pentru ca noi să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului, Cel dătător de întărire trupească și sufletească și sfințenie.

Ritualul prin care intrarea cea mare se face, este următorul: preotul tămâiază darurile, se închină de trei ori înaintea proscomidiarului, rostește rugăciunea „Doamne curățește-mă pe mine păcătosul”, după care ridică Aerul și îl pune pe umeri, zicând  „Ridicați mâinile voastre la cele sfinte și binecuvântați pe Domnul” (Psalmul 133, 3), apoi luând Sfântul Disc și Sfântul Potir le ridică deasupra capului ieșind din altar pe ușa cea de miazănoapte, înaintea sa mergând diaconul sau paraclisierul cu cădelnița și lumânarea aprinsă.

La vederea Cinstitelor Daruri, credincioșii au datoria de a-și pleca capetele, rostind în taină „pomenește-mă, Doamne”. La fel, cu aceleași cuvinte, se roagă și slujitorul altarului, pentru a fi pomenit la aducerea darurilor și pentru a cinsti cu această rugăciune dumnezeieștile daruri, deoarece, chiar dacă acestea nu s-au sfințit la proscomidie, prin rugăciune ele s-au pregătit pentru sfințire, închipuind acum Trupul și Sângele Mântuitorului (Sfântul Nicolae Cabasila). Formula de pomenire a credicioşilor vii şi adormiţi (...să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa) este formula rostită de tâlharul cel bun care a fost primit în rai prin Moartea cea făcătoare de viaţă a Mântuitorului.

Ajungând cu Dumnezeieștile Daruri în mijlocul bisericii, în partea dinaintea naosului, preotul mijlocește pentru credincioși prin cereri către Dumnezeu pentru tot poporul, rugându-se prin cuvintele tâlharului de pe cruce (Luca 23, 42), cerând pomenirea tuturor în Împărăția Cerurilor.

După încheierea cererilor pentru popor, preotul intră în Sfântul Altar, timp în care strana cântă a doua parte a imnului heruvic, adică „Ca pe Împăratul tuturor primind…”, și așază Cinstitele Daruri pe Sfânta Masă, rostind troparele de la îngroparea lui Hristos, și anume „Iosif cel cu bun chip…”, „În mormânt cu trupul…” și „Ca un purtător de viață…”, după care le tămâiază de trei ori.

Din punct de vedere simbolic, aducerea darurilor de la proscomidiar pe Sfânta Masă, precum și cântarea imnului heruvic, reprezintă drumul făcut de Iisus din Betania în Ierusalim, spre a-Și asuma patimile și moartea pentru mântuirea noastră, iar punerea lor pe Sfânta Masă simbolizează Răstignirea pe cruce, ridicarea și înmormântarea Lui.