„Se cunună robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”

Încununarea mirilor, ritual din cadrul Tainei Sfintei Cununii prin care preotul ajutat de nași așază cununile „biruinței” pe capetele mirilor, nu este un act liturgic de sorginte creștină, acesta întâlnindu-se și în antichitatea clasică, făcând parte din obiceiurile nupțiale ale grecilor. La asumarea acestui act de către Biserică a contribuit autoritatea Sfinților Părinți, care i-au dat un nou sens creștin. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă această interpretare: „Se pune o coroană pe capetele lor, simbolul victoriei lor, căci se apropie neînvinși de ușa căsătoriei, ei, care n-au fost biruiți de patimă. Dacă cineva, sclav al patimii, s-a dedat desfrânării, pentru ce mai are el o cunună pe cap, el care nu este altceva, decât un învins?”.

Acest ritual este foarte important întrucât însăși denumirea de Taină a Cununiei vine de la actul punerii cununiilor. Coroana sau cununa, semn al victoriei în competițiile atletice, este în Noul Testament, semnul victoriei vieții asupra morții și recompensa divină și veșnică a dreptății dumnezeiești. „Nu știți voi că aceia care aleargă în stadion, toți aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergați așa ca să-l luați. Și oricine se luptă, se înfrânează de la toate. Și aceia ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă” (I Corinteni 9, 24-25).

Punerea cununiilor pe capul mirilor semnifică reașezarea omului la rangul de coroană a creației, de stăpân al făpturii, dar totodată semnifică și cununa martirilor, fiindcă Taina Cununiei este o cruce, o jertfă a soților. Jertfa înseamnă înfrânarea patimilor și învingerea pornirilor egoiste prin îngăduință, răbdare și autodăruire reciprocă. Starea împărătească și mărirea cu care sunt încununați oamenii sunt exprimate solemn, prin cântarea ce urmează după așezarea cununiilor: „Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste, încununează-i pe dânșii”. Această cântare îl recunoaște pe om ca rege sau cunună a creației.

Cununiile sunt semne și acte liturgice care anticipează locul împlinirii în Împărăția Cerurilor și, de aceea, Îl rugăm pe Dumnezeu să primească în Împărăția Sa cununile celor care au fost readuși la starea paradisiacă și încununați ca regi ai creației: „Primește cununile lor în Împărăția Ta, păzindu-i curați, fără de prihană și neasupriți, în vecii vecilor”.

(Pr. Prof. Costel Bulgaru, Sfânta Taină a Cununiei, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2011, pp. 64-67)