Veșmintele liturgice necesare treptei diaconilor

Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, cuvinte cu care îngerii Îl preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este și simbolul darului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.

Fiindcă în ierarhia noastră bisericească există trei trepte distincte, avem și veșminte speciale, pe care le folosesc slujitorii sfințiți din fiecare treaptă a clerului. Pentru treapta de diacon veșmintele pe care aceștia le folosesc sunt stiharul, mânecuțele și orarul.

Stiharul este un veșmânt lung și larg, acoperind tot corpul, ca și veșmântul lui Aaron, care se numea talar. El ne aduce aminte de acele veșminte luminate, în care s-au arătat îngerii în timpul Învierii (Luca 24, 4) și în ziua Înălțării la Cer a Domnului (Matei 17, 2). În timpurile primare, stiharul se confecționa dintr-un material alb, din care cauză se numea și alba. Azi se confecționează mai ales din material de culoare galbenă sau roșie, simbolizând sângele vărsat pe Crucea Golgotei pentru mântuirea noastră. Cu el se îmbrăcau clericii din toate treptele clerului, începând de la citeț și ipodiaconi, până la arhiereu.

Mânecuțele sau rucavițele sunt un fel de manșete cu care se strâng mânecile stiharului, având rolul practic de a nu împiedica pe slujitor în îndeplinirea îndatoririlor în timpul Sfintei Liturghii. Despre mânecuțe se aminte