Ca vameșul suspin, ca desfrânata vărs lacrimi, ca tâlharul strig, ca fiul curvar înalț către Tine glas, Iubitorule de oameni Hristoase, Mântuitorul meu: întărește sufletul meu sleit, slăbănogit de beția plăcerilor; tămăduiește bubele lui și cu cinstitul Tău sânge spală-l, că s-a înnegrit cu păcatele!

După mulțimea milostivirii Tale întoarce-mă, Unule Îndelung-Răbdătorule, și mă izbăvește de orice slăbiciune în fața plăcerilor. Stinge cuptorul patimilor mele, ca să nu mă mistuiască de tot.

Vai mie! Tu, Doamne, mi-ai dăruit lumina cunoștinței, iar eu am întunecat-o. Vai mie! Tu m-ai cercetat și mă cercetezi totdeauna cu harul Tău, iar eu am lepădat și lepăd în tot ceasul acest dar al tămăduirii mele.

Cu câte daruri m-ai înzestrat și mă înzestrezi pe mine, păcătosul, Stăpâne! Iar eu, ticalosul, întotdeauna am fost și sunt nerecunoscător cu bună știință față de Tine!

Harul Tău, ba mă mângâie, ba mă luminează, ba mă întărește – iar eu, dedându-mă, din neluare-aminte, deșertăciunilor, întotdeauna mă cufund iarăși în amărăciunea de fiere a patimilor.

Tu, Preabunule, îmi aduci aminte de moarte și de muncile cele veșnice și mă tragi la viață, ca să mă mântuiești – iar eu întotdeauna mă abat de la aceste gânduri mântuitoare și le gonesc, fiind prins cu cele ce nu îmi aduc folos. Drept aceea, nu am nici o îndreptățire în fața ta.

În ușa milostivirii Tale bat, Doamne: fă-o să se deschidă. Nu încetez a Te ruga ca să primesc ceea ce am cerut, și neabătut cer să fiu miluit.

Fii îndelung-răbdător cu mine, stricatul; izbăvește-mă de păcatele ce mă stăpânesc, ca, făcându-mă sănătos, să mă scol de pe patul păcatului făcător de stricăciune.

Slobozește-mă de obișnuințele păcătoase înainte să mă ajungă sfârșitul, căci în iad cine se va mărturisi Ție?

Albește haina mea întinată înainte să iasă porunca cea cumplită și să mă afle nepregătit și plin de rușine.

Izbăvește din gura leului sufletul meu zdrobit și mântuiește-l cu harul și cu îndurările Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și ale tuturor Sfinților.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, PSALTIRE sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, p. 22)