Vedeţi, părinţilor şi fraţilor, cum noi, de bunăvoie, prin iubirea de averi ne facem asemenea dracilor? Vedeţi că, prin umplerea de grijile veacului acestuia şi ale bogăţiei, izgonim de la noi aducerea aminte de Dumnezeu şi de rugăciune? Căci nu poate omul să fie fără de grijă şi fără tulburare, dacă iubeşte să aibă averi, după mărturia unuia dintre sfinţi, care zice: „Nu vor lipsi valurile din mare şi iubitorului de averi grija şi tulburarea”. Iubirea de avuţie ne face cu totul trândavi la cele duhovniceşti, prin grija de multe şi iubirea de stăpânire. Acest lucru avându-l în vedere dumnezeieştii Părinţi, au rânduit ca, în vremea Sfântului şi Marelui Post, să fie pusă în toate bisericile dreptmăritoare rugăciunea Sfîntului Efrem Şirul, care, printre altele, zice: „Iar duhul trândăviei, al grijii de multe şi al iubirii de stăpânire nu mi-l da mie”.

Cine dintre sfinţii lui Dumnezeu l-au slujit cu leafă? Cine a spus vreodată: dacă nu primesc atâta pe lună, nu mai fac ascultare, sau slujba cuvenită? Vai de noi! Vrea Hristos să ne dea Raiul pentru veşnicie, iar o floare din rai - după cum i-a descoperit îngerul Domnului Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos - este mai scumpă decât toate avuţiile acestei lumi văzute, iar noi stăm să ne târguim, când este vorba de mântuirea noastră şi de negrăita fericire a vieţii veşnice.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Urcuș spre Înviere, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1992, p. 49)