Voi nu aveți a vă teme de aceste poticniri, ascultătorilor, de vreme ce priviți cu atâta luare-aminte acest mormânt atât cu ochii cei dinafară, cât și cu cei lăuntrici, de vreme ce inima voastră nu-L răstignește pe Iisus, ci se răstignește împreună cu El. Asemenea stări sufletești alcătuiesc slava zilei de azi și fericirea voastră viitoare. A purta crucea lepădării de sine și a răbdării, a urca la însăși înălțimea iubirii de Dumnezeire și omenire, a răstigni trupul cu patimile și poftele, a muri lumii pentru a via lui Dumnezeu înseamnă a dobândi tot ce a săvârșit Dumnezeu-Omul: aceasta dă dreptul fiecărui următor al Lui să simtă și să spună la capătul alergării sale: săvârșitu-s-a!

Săvârșitorule al mântuirii noastre, desăvârșește pașii noștri întru cărările Tale. Viața, Care Te-ai dat pe Tine Însuți morții, viază-ne prin Tine în veci. Amin.​

(Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei, Cuvinte despre Taina Crucii, Editura Sophia, București, 2002, p. 33)