Rugăciunea niciodată nu se săvârşeşte în zadar, fie că Domnul împlineşte cererea, fie că nu. Din neştiinţă noi deseori cerem ceea ce este nefolositor şi vătămător. Dacă nu ne împlineşte cererea, pentru osteneala rugăciunii Dumnezeu ne dă altceva, doar că noi nu ne dăm seama. De aceea vorbele: „V-aţi rugat lui Dumnezeu, dar ce aţi primit?" sunt fără rost.

Cel ce se roagă cere lucruri bune pentru sine. Dar, văzând că cele cerute nu duc la bine, Dumnezeu nu îi împlineşte cererea şi astfel îi face un bine: căci, dacă i-ar împlini-o, ar fi rău pentru el. Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi (Efes. 5, 15) în veacul acesta viclean!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 55)