„În ceea ce priveşte timpul căsătoriei, se pronunţă tot Sfântul loan Gură de Aur. Vrând să scutească pe tineri de căderea în păcatul desfrânârii cu toate consecinţele lui asupra viitoarei lor căsnicii, el îi sfătuiește să se căsătorească din timp. Sfântul Părinte se adresează mai ales părinţilor, care sunt responsabili de creşterea şi pregătirea copiilor lor până în momentul în care ei înşişi îşi întemeiază o familie devenind potenţiali părinţi prin căsătorie legiuită. Acestora ei le spune: Când copilul tău este mare. mai înainte de a se duce la oaste, mai înainte de orice, tu îngrijeşte-te de însurătoarea lui. Amânarea căsătoriei din diferite motive duce la o posibilă cădere în desfrânare, pe când pregătirea tânărului pentru primirea acesteia îl face mai puternic în faţa ispitelor. Când tânărul va vedea că în curând i se va da mireasa - zice Sfântul Ioan - şi că timpul ce-l desparte este scurt, desigur că i se va potoli văpaia, dar dacă va înţelege că tu părinte te leneveşti oarecum şi întârzii, sau că aştepţi averi mari de la mireasă, negreşit că el, neputând aştepta un timp lung, va aluneca în desfrânări. Timpul căsătoriei este, aşadar, înainte ca fiul sau fiica să-şi piardă castitatea. De aceea, când a sosit timpul căsătoriei, nimeni să nu o amâne. Timpul căsătoriei nu trebuie condiţionat nici de situaţia profesională a tânărului, nici de zestrea tinerei, căci este mai importantă curăţia trupească şi sufletească a celor doi la păşirea în căsătorie decât acelea. Deci, ar trebui ca înainte de a cunoaşte tânărul desfrâul (părinţii) să-l căsătorească cu o fată cuminte şi înţeleaptă. Sfântul Ioan continuă, mustrând pe părinţi: Voi însă faceţi cu totul dimpotrivă; când copiii s-au umplut de toate murdăriile, atunci îi căsătoriţi, în zadar şi fără de folos.”

(Constantin Mihoc, Taina Căsătoriei și familia, Editura Teofania, p. 72-73)