- Părinte, există tineri care nu au dispoziţie pentru învățat, pentru că preferă studiul duhovnicesc și rugăciunea.

 - Nu este bine să lase învățatul, ci paralel cu lecţiile lor să citească ceva „tare” dintr-o carte patristică, să se roage puţin şi să facă şi vreo metanie, pentru a-şi păstra o cât de mică stare duhovnicească. Atunci când au mult de învăţat, pot face pauze în care să rostească Rugăciunea lui Iisus sau să psalmodieze. Căci de vor voi să facă altceva, care este pentru mai târziu, nu o vor putea face, deoarece se vor gândi şi la învăţat, dar nici cu studiile nu vor progresa. Şi astfel, în cele din urmă, nu vor face nimic. În timp ce, dacă vor învăţa, îşi vor lua repede diploma, iar apoi vor face ceea ce vor voi. Atunci când eram în sanatoriu, timp de câteva zile nu am făcut nici rugăciune, nici metanii, nici post, ci am mâncat ceea ce mi-au dat. „Ia să-i ajut acum puţin pe medici, îmi spuneam, ca să mă ajute şi ei pe mine să mă fac bine, iar după aceea voi face ceea ce voi vrea”.

- Părinte, dacă un tânăr are o oarecare cunoştinţă în perioada studiilor sale, este bine să-şi facă familie în timp ce studiază?        

- Oricât de bună ar fi cunoştinţa, cred că aceasta îi va fi în paguba studiilor lui. Chiar dacă ar afla partenera cea mai bună şi s-ar căsători, totuşi aceasta va fi un chin atât pentru femeia, cât şi pentru copiii lui. Este mai bine să-şi concentreze toate puterile lui sufleteşti şi trupeşti la învăţătură, pentru a-şi termina fără prea multă osteneală studiile, după care se va rezolva şi problema aceasta. Căci de îi vor fi puterile împrăştiate, va fi mereu împărţit sufleteşte şi trupeşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 29-31)