Urmând cuvintele lui Dostoievski, care spunea „dacă vrei să vezi raiul pe pământ, priveşte în ochii unui copil”, trebuie să înțelegem că între copii și viața spirituală a creștinismului există o legătură specială, binecuvântată. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 14), căci în copii există puritate, inocență, bunătate, iubire și prin ei se oglindește toată frumusețea acestei vieți. Copiii și tinerii reprezintă toate virtuțile de care un bun creștin trebuie să dea dovadă în parcursul său duhovnicesc spre desăvârșire. De aceea, tinerii trebuie să aibă o permanentă legătură cu Biserica întemeiată de Mântuitorul, devenind mădulare vii ale Trupului lui Hristos.  „Copilul este un mare dar al vieţii noastre aici: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică cu aripi la suflet ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus: «Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu»”. (Ernest Bernea)

Încă de la începuturi, descoperim legătura pe care Mântuitorul Hristos a avut-o cu copiii și tinerii, Sfintele Evanghelii istorisind învieri ale unora ca aceștia, precum este învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-16), învierea fiicei lui Iair (Matei 9, 18-25; Marcu 5, 22-42; Luca 8, 41-56) și învierea lui Lazăr (Ioan 11, 1-46). În toate aceste exemple se vede dragostea pe care Mântuitorul Hristos a manifestat-o față de tineri, simbol al frumuseții vieții veșnice. La toate acestea, trebuie adăugat îndemnul Său: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi”, ceea ce arată și mai mult apropierea pe care Fiul lui Dumnezeu a avut-o față de copii. Drept aceea, astăzi, „Biserica lui Hristos îi cheamă pe tinerii ei să fie mărturisitori ai iubirii lui Hristos pentru umanitate şi misionari ai Bisericii în lume” (Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române).

Copiii ajung să cunoască mediul duhovnicesc al Bisericii, încă dinainte ca aceștia să se fi născut, prin viața părinților, care sunt parte a comunității creștine, asistând  la slujbe, la Sfintele Taine și la rugăciune, deoarece așa cum ne transmite Părintele Patriarh Daniel, „Caracterul copiilor nu se formează numai prin cuvinte și activități, ci și prin modul de viață al părinților, prin exemplul dat de aceștia”. Apoi, după nașterea pruncului, acesta devine membru al Bisericii lui Hristos prin Sfintele Taine, Botezul, Mirungerea și Sfânta Euharistie, începând să crească din punct de vedere duhovnicește și să se formeze pe calea spirituală către Dumnezeu. În acești primi ani de viață ai copilului, părinții sunt cei care îl aduc în contact cu Biserica, învățându-l să se roage și să se închine, să ia parte la slujbele de cult și să se formeze, având la bază modele și valori morale creștinești. Prezenţa tinerilor în aceste activităţi precum cele liturgice, sociale, culturale, dar și filantropice ne confirmă că tinerii sunt crescuți la sânul Bisericii, fiind binecuvântare pentru familie şi societate.

Biserica a avut întotdeauna grijă de tinerii ei, fiind pentru aceștia ca o mamă iubitoare și ocrotitoare, căci în aceștia se vede viitorul a tot ce înseamnă religia creștină. Astfel, legătura aceasta atât de frumoasă reprezintă apropierea de scopul acestei vieți, și anume unirea cu Dumnezeu și dobândirea virtuților creștine, „credinţa, nădejdea şi dragostea” (I Corinteni 13, 13). „Un tânăr de a cărui educaţie nu te ocupi este ca un pământ înţelenit pe care cresc mulţi spini. Să aruncăm, dar, asupra tinerilor focul Duhului Sfânt, să ardem dorinţele lor rele, să întoarcem brazdele ogorului sufletului lor şi să-i facem gata de a primi sămânţa. Să arătăm lumii pe tinerii noştri mai cuminţi şi mai înţelepţi decât bătrânii păgânilor” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Toate acestea se formează sub îndrumarea comunității creștine, precum avem bătrânii și preotul, modelele de credință și valori creștine ale comunității.

În zilele noastre, este de amintit faptul că tinerii trebuie să aibă curajul de a-L mărturisi pe Hristos într-o societate din ce în ce mai secularizată. De aceea, părintele Arsenie Papacioc afirma că „Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos”.

Rezultatele a toată munca pe care Biserica o depune pentru formarea și creșterea armonioasă a tinerilor creștini se vede în activitățile dedicate acestora: slujbe, pelerinaje, excursii și activități în cadrul parohiei. Acestea presupun comuniune și fericire, presupun credință, nădejde și dragoste. Activitățile desfășurate în întâlnirile comune sunt menite să apropie tinerii care împărtășesc aceleași valori și idealuri creștine. Totul presupune întărirea unității între creștinii ortodocși, cultivarea dialogului, a prieteniei și a bucuriei pentru slava lui Dumnezeu, unitatea Bisericii și unitatea tinerilor creștini.

Tinerii participă în viața comunității creștine din dragostea față de Dumnezeu și față de Biserică. Deseori, această întrebare este menită să arate cât de important este Dumnezeu în viața noastră, El fiind ,,Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). De aceea, putem afirma că legătura omului cu Creatorul Său, prin rugăciune, și cu semenii, prin fapte bune, este lumina cea mai sigură a vieții, lumina pe care o va purta fiecare om în sufletul său la orice vârstă, în orice loc, în timp și în eternitate. Părintele Nicolae Steinhardt spunea în scrierile sale că religia creștină „este o școală a fericirii”, arătându-ne cât de importantă este credința ortodoxă, fiind poarta către fericirea cea veșnică.

Legătura dintre tineri și Biserică reprezintă o binecuvântare și o mare bucurie pentru orice familie creștină, ei fiind legătura dintre Biserică și popor. De asemenea, Biserica Ortodoxă este chemată să transmită acestor tineri iubirea nemărginită a lui Hristos, pentru că însuși Dumnezeu este iubire, așa cum regăsim în Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan (4, 16). Totodată, copiii și tinerii devin prieteni ai lui Hristos și prieteni ai tuturor oamenilor. Totodată, tinerii trebuie prin rugăciune, să-și umple sufletul de iubirea smerită și milostivă a Mântuitorului Hristos.

Tinerii sunt dornici să trăiască în comuniune cu ceilalți, să iubească şi să fie iubiţi, să cultive un ideal și să dea un sens vieţii lor prezente şi viitoare, prin acumulare de cunoştinţe. Aceștia, iubitori de Hristos, se unesc într-un cuget în rugăciune cu comunitatea, demonstrând valorile creștine pe care aceștia le-au dobândit în anii lor de viață, devenind „prietenii” (Ioan 15, 13) Mântuitorului Hristos. (Stud. Cane Filip Hristofor și Damian Cristian Marian - Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București)