Mă bucur de fiecare dată când merg în ţară şi întâlnesc tineri credincioşi, cu o meserie temeinică, plini de credinţă, cu familie bine întocmită. Fără îndoială că ţara şi Biserica, într-un viitor nu prea îndepărtat, când sechelele comunismului vor dispărea în mare măsură şi toţi aceşti guvernanţi plini de pofte sălbatice de îmbogăţire şi slugărnicie faţă de America şi faţă de Europa Unită vor fi ţărână (ca şi noi, de altfel), se va sprijini pe aceşti tineri care cunosc şi practică credinţa, cinstea şi iubirea de neam şi de semeni.

Atunci, Biserica şi ierarhia îi va descoperi ca pe o generaţie nouă, de care până atunci parcă nici nu a ştiut, preocupată fiind de bunele relaţii cu puterea şi neluând seama la tinerii care se ridică din umbra bisericilor de sate şi de oraşe.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, Bacău, 2009, p. 70)