Tu, Doamne a toate, pentru milostivirea Ta fii mie liman de mântuire, scăpare de ajutor, și mă mântuiește.

Rog bunătatea Ta, Mântuitorul meu: de acum, revarsă asupra mea îndurările Tale, și dincolo departe de cei chinuiți așază-mă.

Hristoase, Care bine ai voit a Te face pentru noi jertfă, omoară păcatul, care a lovit toate mădularele mele; pogoară-Te și Te sălășluiește în ele. Îndată ce va afla vicleanul despre aceasta, vor fi zdrobiți dinții lui, și strălucirea Ta va stinge focul gheenei.

Satana cel viclean a vărsat peste mine otrava sa, m-a stricat și m-a doborât prin păcat – dar întrucât umblu pe calea Ta, iar Tu ești Atotputernic, neputința mea trage nădejde că Tu, disprețuindu-l pe cel potrivnic, mă vei ajuta să mă las de păcate, și atunci se va rușina stricătorul meu.

Căpeteniile răutății m-au orbit cu patimile lor și cu viclenia lor au răpit de la mine frumusețea tinereților mele. Ce să fac, că am pierdut curăția mea? Striga-voi către Hristos ca să-mi dea înapoi frumusețea, și atunci cei vicleni se vor rușina.

Mântuitorul meu strigă către mine, ucenicul Său: „Nu te deznădăjdui de mântuirea ta; Eu te voi ridica și voi ierta păcatele tale. Tu ești agonisita Mea, și nu te voi lăsa, fiindcă te-am răscumpărat cu sângele Meu.”

Strigă, deci, din toate puterile, păcătosule, și nu cruța gâtlejul tău, fiindcă Domnul tău este milostiv și îi iubește pe cei ce se pocăiesc. Îndată ce te vei întoarce, Tatăl tău îți va ieși în întâmpinare, va junghia vițelul cel îngrășat, te va îmbrăca în strai luminat și Se va veseli de tine.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 49-50)