Ţine minte că de vei şi îngădui vreodată patimilor tale trupeşti împlinire întru negrijă şi nechibzuinţă - întru uitare, niciodată nu vei rămâne fără mare necaz şi întristare; pentru aceea, lucrurile şi faptele făcute fără judecată şi chibzuinţă nu pot fi fără de necaz, întristare şi adâncă părere de rău a sufletului. Aşadar, niciodată, întru nimic, nu fi fără de grijă, ci mereu în toate fii cu foarte multă băgare de seamă, căci nu te afli în vreme de linişte, ci în luptă cu lumea aceasta, cu trupul şi diavolii - tu nu stai în casă, ci în pribegia veacului acestuia războinic, petreci întru viaţa vremelnică, iar nu în cea veşnică, în valea plângerii şi nu întru bucurie şi fără de tristeţe. Pururi ia aminte la veacul care va să vină şi la ceasul de acum şi în orice zi nu fi fără de grijă şi fără de băgare de seamă.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 44)