Toate patimile au un nume comun: lumea. Lumea înseamnă comportament trupesc şi o minte trupească. Patimile sunt atacurile lumii asupra omului prin intermediul lucrurilor lumii. Harul dumnezeiesc este singura forţă capabilă să le respingă. Atunci când patimile se sălăşluiesc în om, ele îi întunecă sufletul. Ele îi întunecă mintea, umplând-o de forme, imagini şi dorinţe fantastice, aşa încât gândurile omului îi sunt tulburate şi pline de imaginaţie. „Lumea este o desfrânată” care, prin intermediul dorinţelor ei de suflet pierzătoare, înşeală sufletul, îi subminează virtuţile şi-i distruge curăţia dăruită lui de Dumnezeu. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, pp. 53-54)