Orice lucru pe faţa pământului şi în veşnicie e lucru dumnezeiesc, lucrare dumnezeiască, dar noi îndeobşte nu ne apucăm cu toată inima de lucru. Însă îndată ce ne apucăm de lucru şovăitori, înseamnă că nu ne-am încredinţat întru totul lui Dumnezeu, pentru a-I sluji ca şi îngerii şi sfinţii.

Iată, vedeţi, astfel trebuie să ne ostenim, pentru că Dumnezeul nostru este Domnul dragostei – să ne unim cu inima de El şi atunci El va fi Cel ce ne va împărtăşi dragoste, şi nouă şi semenilor noştri. Aşadar, cu Dumnezeu vom răspândi pace, linişte, dragoste şi bunătate şi toţi ne vor îndrăgi. De ce? Pentru că gândurile noastre sunt pline de dragoste. Acele raze gânditoare sunt la toţi binefăcătoare.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 211)