Trăsăturile partenerului abuzator
Aflaţi fiind la începutul unei relaţii sau chiar înainte de aceasta, cu siguranţă că vă puneţi întrebări referitoare la viitorul partener sau la viitoarea parteneră. Primele atitudini şi comportamente ale acestuia/acesteia vă pot contura în minte o imagine, chiar dacă sumară, cu privire la trăsăturile sale de caracter.
Deşi atitudinea entuziasmată vă face să trăiţi totul cu o intensitate crescută şi să vă bucuraţi mai mult de primele clipe petrecute împreună, vigilenţa este de asemenea foarte importantă şi vă poate feri de implicarea într-o relaţie nesănătoasă, „toxică”.
Chiar dacă starea de îndrăgostire este puternică şi dorinţa de a spune „În sfârşit, l-am găsit/am găsit-o” este mare, sunt câteva comportamente şi atitudini ale potenţialului partener cărora nu trebuie să le găsiţi scuze. Tendinţa poate fi aceea ca, în această perioadă, să recurgeţi, în ochii voştri, ai prietenilor apropiaţi sau ai familiei, la scuze precum „Este gelos şi posesiv pentru că mă iubeşte cu adevărat”, „A ţipat la mine şi m-a bruscat pentru că era stresat şi obosit”, „M-a criticat în faţa prietenilor lui pentru că este sincer cu mine şi spune lucrurilor pe nume”. De asemenea, în sinea voastră puteţi gândi că lucrurile se vor îmbunătăţi, că în fiecare relaţie există probleme, că nu veţi mai găsi pe cineva care să vă accepte şi să vă acorde atenţie, că Dumnezeu vă va ajuta să aveţi o relaţie bună chiar cu persoana aceasta pe care tocmai aţi întâlnit-o, iar în final aceasta poate fi „crucea voastră”.
Există semne clare, despre care vom vorbi în continuare în acest articol, care vă arată fără urmă de îndoială că relaţia va deveni una de tip victimă – agresor, abuzat – abuzator, iar ajutorul lui Dumnezeu este tocmai acela de a vă arăta, încă de la început, că această relaţie nu este una potrivită pentru voi. Preţul pe care aţi putea crede la început că îl aveţi de plătit pentru a avea o relaţie, pentru ca partenerul să fie mulţumit, respectiv trăirea suferinţei şi a umilinţei, nu este nici măcar de natură să îl vindece pe partener, care în mod evident are nevoie de consiliere şi sprijin specializat. Cu atât mai mult cu cât s-a constatat că acceptarea acestui tip de relaţie, dominat – dominator, nu conduce decât la menţinerea comportamentelor toxice ale partenerului dominator, precum şi la subminarea personalităţii şi relaţiilor sociale ale partenerului dominat.
„Paza bună trece primejdia rea”
Iată în continuare 12 dintre trăsăturile caracteristice cele mai importante ale unui partener abuzator:
– este o persoană aparent încântătoare, care la început vă va copleşi cu cadouri şi atenţie şi care îşi va exprima în mod exagerat dorinţa de a continua relaţia, prin fraze tipice precum „Dacă mă părăseşti, mă omor”, „Nu pot trăi fără tine”;
– este gelos, considerându-i pe ceilalţi drept o ameninţare la adresa relaţiei, acuzându-vă de infidelitate, deşi, în mod ironic, el este de multe ori cel infidel;
– este manipulativ, detectând cu uşurinţă punctele sensibile ale altora şi utilizându-le pentru a deţine controlul şi a-şi atinge scopurile: „Eşti urâtă şi slabă; nu e de mirare că ai fost abuzată în copilărie”;
– îi place să deţină controlul, acest fapt devenind un scop în sine. Acest tip de partener îşi verifică în mod excesiv victima, de multe ori opunându-se ca aceasta să aibă un loc de muncă, sub pretextul că acolo „Ar putea întâlni pe cineva”;
– se pretinde victimă, neasumându-şi niciodată consecinţele propriului comportament şi învinuind pe ceilalţi pentru eşecul său, pentru starea de indispoziţie, de iritare sau chiar pentru abuz: „Tu mă faci să te lovesc”, „Beau pentru că mă stresezi”;
– are o atitudine narcisistă, principala prioritate fiind propria persoană, îndeplinirea nevoilor sale. De asemenea, partenerul toxic va fi flatat atunci când va vedea că victima sa „merge ca pe ace”, pentru a nu-l deranja şi pentru a evita izbucnirile sale;
– este o persoană inconstantă din punct de vedere afectiv, trecând cu extremă repeziciune de la starea de bună dispoziţie la izbucniri nervoase;
– are o atitudine critică în cea mai mare parte a timpului, adresând injurii şi remarci depreciative, atât la adresa partenerului, cât şi la adresa celorlalţi în general: „Eşti grasă şi dezgustătoare. Nu mă poţi părăsi pentru că nu o să se mai uite nimeni la tine”, „Te crezi bărbat? Nu eşti nimic mai mult decât băiatul mamei”;
– încearcă să te izoleze de prieteni şi de familie, pentru a-ţi accentua sentimentul de neajutorare şi a te determina să te raportezi exlusiv la el;
– este hipersensibil, interpretând fiecare gest de dezaprobare din partea celorlalţi ca fiind o puternică ofensă şi reacţionând virulent;
– are manifestări de cruzime nu doar faţă de partener, dar şi faţă de copii şi animale. De multe ori apelează la ameninţări pentru a-şi creşte puterea şi dominarea asupra victimei: „Dacă nu ai să fii a mea, nu ai să fii a nimănui”;
– îşi manifestă în mod nesincer regretul după fiecare abuz, promiţând că se va schimba, că nu se va mai purta aşa urât niciodată. Cu toatea acestea, în absenţa unui ajutor specializat, schimbarea de durată nu este posibilă.
Partener normal (echilibrat emoțional) versus partener dominator (instabil emoțional)
La celălalt pol faţă de partenerul dominator se află partenerul normal, care, în calitate de iubit, manifestă gesturi de tandreţe fizică, fără a intenţiona de fiecare dată să întreţină relaţii sexuale, în calitate de partener participă la treburile casnice, împarte responsabilităţile financiare, te tratează ca pe egalul său, în calitate de tată este un părinte responsabil, implicat în egală măsură ca tine şi îţi susţine autoritatea în faţa copiilor, în calitate de partener de comunicare acceptă responsabilităţi şi recunoaşte când greşeşte, în calitate de susţinător al tău îţi spune că arăţi bine, îşi apreciază părerile, îţi susţine ambiţiile, îţi spune că eşti competentă, te încurajează să ai activităţi sociale, să îţi dezvolţi capacităţile profesionale, este primitor cu rudele şi prietenii tăi, iar în calitate de prieten vorbeşte cu tine, te ascultă, este o companie plăcută, cu bună dispoziţie şi simţul umorului.
Într-o familie fericită, soții se întrec în a se iubi și a se dărui unul altuia
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro