Sindromul picioarelor neliniştite este o afecţiune neurologică în care apare nevoia nestăpânită de a mişca în mod continuu membrele, simptomatologie care se manifestă în timpul nopţii, în somn sau în timpul repausului (în mod frecvent în timpul activităţilor care restricţionează mişcarea, cum ar fi călătoriile cu maşina, avionul sau trenul). Acest sindrom face parte din categoria de afecţiuni ale somnului denumită „tulburări motorii în somn“, alături de alte afecţiuni cum ar fi mişcările periodice ale picioarelor, mişcări motorii ritmice în somn.

Mulţi pacienţi declară că severitatea simptomelor este corelată cu inactivitatea. Simptomele majore, obligatorii pentru diagnostic, sunt senzaţia irezistibilă de a mişca membrele, asociată frecvent cu manifestări sensitive dezagreabile, reducerea acestor manifestări odată cu debutul activităţii, accentuarea simptomelor şi reapariţia necesităţii de mişcare când persoana este în repaus, agravarea manifestărilor seara şi în timpul nopţii.

Sindromul poate debuta fie la persoane care nu au alte afecţiuni, fie în cadrul unor boli cum ar fi anemia feriprivă, insuficienţa renală cronică sau alcoolismul cronic. Unele medicamente (de exemplu, antidepresivele, antipsihoticele, unele sedative, unele antihipertensive, unele antialergice) pot fi implicate în declanşarea bolii. Cafeaua, alcoolul şi fumatul pot fi alţi factori declanşatori ai bolii.

Cel mai frecvent, afecţiunea apare în jurul vârstei de 40-45 ani, dar poate avea manifestări chiar din primii ani de viaţă. Deşi nu este o afecţiune foarte severă, poate avea un efect negativ asupra vieţii de zi cu zi. Senzaţiile de furnicături sau înţepături la nivelul picioarelor, împreună cu nevoia imperioasă de a mişca picioarele, sunt mai intense seara şi în timpul nopţii, ceea ce determină tulburări de inducere a somnului şi de menţinere a somnului corect.

Medicul este cel care stabileşte diagnosticul şi evaluează starea de gravitate pe baza examenului clinic, al anamnezei şi al unor investigaţii suplimentare (hematologice, biochimice, hormonale, ecografie, polisomnografie).

Sindromul picioarelor neliniştite afectează 1-5% din populaţie, dar majoritatea persoanelor prezintă forme uşoare, care nu necesită tratament medicamentos. O serie de modificări ale stilului de viaţă pot ameliora simptomatologia din această afecţiune:  evitarea substanţelor cu efect stimulant (tutun, alcool, cafea), efectuarea de exerciţii fizice regulate (dar nu înainte de orele de somn), o activitate relaxantă înainte de a adormi (să citim dintr-o carte, să ascultăm muzică sau să răsfoim o revistă), stabilirea unui program regulat de somn prin culcatul şi trezitul la aceleaşi ore (fără perioade de odihnă în timpul zilei). În cazul formelor severe este necesar un tratament medicamentos, stabilit de către medic.