Iată acum noi discutăm, dar nici eu, nici voi nu ştim din ce cauză şi pentru ce discutăm. Dar eu vorbesc având încredere că aşa trebuie. Se spune că toate evenimentele din viaţa noastră ni se descoperă în ceasul morţii şi atunci înţelegem totul. Atunci, în faţa noastră, ne apare viaţa scrisă ca într-o carte.

Unii întreabă: cum este mai uşor să te mântuieşti? Unii doar se smeresc, dar nu se ostenesc, iar alţii se ostenesc toată ziua la toate ascultările, dar nu se smeresc. Cu o astfel de întrebare s-au adresat ucenicii cuviosului Varsanufie cel Mare, iar el a răspuns (eu folosesc în mod aproximativ cuvintele lui): «Copii, nu aşa se pune problema! Ce spune psalmistul? Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi lasă-mi toate păcatele mele... De aici se vede cu claritate că adevărata smerenie nu se câştigă fără osteneală şi osteneala adevărată nu se câştigă fără smerenie. Una trebuie să fie însoţită neapărat de cealaltă, altfel nu vom folosi nimic. Dacă ne vom şi smeri, cum spune psalmistul: Vezi smerenia mea şi osteneala mea, atunci vor primi răsplată, iertarea păcatelor după cum se spune: şi iartă-mi toate greşelile mele... De aceea trebuie să exersăm şi smerenia şi osteneala!».

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 148)