Mândria are cinci trepte. Pe cea dintâi treaptă a mândriei este omul care, având oarecare din aceste bunuri, nu recunoaşte că le are de la Dumnezeu, ci socoteşte că le are de la sine însuşi, în chip firesc.

A doua treaptă a mândriei este când omul recunoaşte că are de la Dumnezeu aceste bunuri, însă nu primite în dar, ci pentru că i se cuvin lui, ca unul ce ar fi vrednic de ele.

A treia treaptă a mândriei este când cineva cugetă că are nişte daruri pe care însă nu le are.

A patra treaptă a mândriei este când cineva defaimă pe alţii şi pofteşte să fie cinstit de toţi, ca un vrednic mai mult decât aceia.

A cincea şi cea din urmă treaptă a mândriei este cînd omul ajunge să defaime sfintele legi şi să nu se supună lor, aşa cum au legiuit Sfinţii Părinţi.

(Ilie Cleopa, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 142)