La început, troparul a fost introdus în serviciul divin public ca o scurtă rugăciune sau cântare bisericească de laudă în cinstea unui Sfânt sau a unui eveniment religios.

Biserica a găsit de cuviinţă ca mod de a preaslăvi felul vieţii unui sfânt prin ceea ce numim noi „tropar”. Troparul este cea mai veche şi fundamentală formă a poeziei imnografice liturgice din care reiese biruinţa sfinţilor asupra diavolului sau a patimilor. Fiind cântat de către credincioşi în timpul săvârşirii slujbei, îi este atribuit sfântului ca un trofeu spre amintirea vieţii sfinţite ce a trăit-o întru Iisus Hristos.

Să acordăm aşadar, o importanţă deosebită acestei mici cântări de slăvire şi laudă deoarece este un miljoc deosebit de a-i preaslăvi pe cei care prin viaţa sfântă pe care au dus-o sunt modele demne de urmat.