Deşi trupul, ca unul ce este material [grosier], se pleacă în mod firesc la dulceaţa celor simţite, el poate fi adus, ocârmuit şi purtat ca într-un frâu de către minte - când aceasta are raţiunea întreagă. Dumnezeiescul Damaschin spune că [deosebirea] între sufletul raţional şi neraţional aceasta este: cel neraţional se poartă şi este stăpânit de trup şi de simţuri, iar cel raţional stăpâneşte trupul şi simţurile. Căci aşa s-a rânduit de Dumnezeu: partea raţională să o stăpâ­nească pe cea neraţională, iar cea mai bună s-o supună voii sale pe cea mai rea. De aceea, când [partea neraţională] pof­teşte, nu se porneşte îndată la faptă şi la dobândirea poftei, ci este oprită de către stăpânul ei, mintea.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 101)