Nu altul decât trupul, pe care îl răsfăţăm, îl desfătăm, îl împdobim, îi dăm linişte şi odină, este vrăjmaşul sufletului nostru şi încă unul foarte perfid şi primejdios. El nu încetează a se împotrivi iubirii de Dumnezeu, voinţei şi poruncilor Sale, căutând să-şi facă propria sa voie, ceea ce îi şi reuşeşte de cele mai multe ori, atunci când Domnul Dumnezeu, în buna şi înţeleapta-I grijă pe care o poartă mântuirii noastre, nu-i pune puternică stavilă. Să răstignim trupul, cu patimile şi poftele lui, să nu-l răsfăţăm; să-l mortificăm cu postul, privegherea, rugăciunea, munca, iar sufletul să ni-l desăvârşim prin citirea cuvântului lui Dumnezeu, cugetări la cele dumnezeieşti, rugăciuni.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 304)