Păcatele mici, care nu-ți ridică mustrări de conștiință, sunt lesne uitate, chiar și la spovedanie. Ele însă au fost iertate și fără să le fi spovedit. Rugăciunea de spovedanie o mărturisește limpede: "Și cât ai spus smereniei mele, și câte nu le-ai mărturisit din neștiință sau din uitare, Dumnezeu să ți le ierte și în veacul de acum, și în cel viitor."

Păcatele grele însă niciodată nu le uiți. Fie că vrei, fie că nu, ți le amintești în toată vremea și în tot locul, mai ales când te duci la scaunul de spovedanie. 

Deci dacă "ai uitat" un asemenea gen de păcate, va trebui să alergi din nou la Taina mântuitoare de suflet a Spovedaniei.

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și Spovedania, Editura Tabor, București, p 51-52)