Povestit-a fericitul Zosima pentru un bătrân, zicând: fiind eu într-o mânăstire din Tir, a venit la noi un bătrân îmbunătățit. Apoi, citind noi la cuvintele bătrânilor - după cum era obiceiul întotdeauna - am venit la povestirea bătrânului aceluia, asupra căruia venind tâlharii, i-au luat toate lucrurile lui și s-au dus, lăsând un săcușor pe care, luându-l bătrânul a alergat după dânșii, strigând: fiilor, luați ce ați uitat în chilia voastră! Iar ei minunându-se de nerăutatea lui, au întors iarăși înapoi toate câte le luaseră din chilia lui.

Deci, citind noi această povestire, mi-a zis bătrânul care venise la noi: acest cuvânt foarte m-a folosit. Iar eu rugându-l să-mi spună ce folos a aflat dintr-însul, el a zis: oarecând petrecând eu în locurile cele de pe lângă Iordan, am citit povestirea aceasta. Și minunându-mă de bătrânul pentru nerăutatea și blândețea lui, ziceam către Dumnezeu: Doamne, Cel ce m-ai învrednicit să vin în chipul acestor sfinți bătrâni, învrednicește-mă să umblu și pe urmele lor și să călătoresc pe aceeași cale pe care au călătorit ei, povățuindu-se de darul tău. Acestea rugându-mă la Dumnezeu și având întru mine această dorință, trecând două zile, cum ședeam în chilie am simțit pe unii că au venit la chilie, care și stând la ușă au bătut. Iar eu cunoscând că sunt tâlhari, am zis întru mine: mulțumesc lui Dumnezeu! Iată vreme să arăt roada dorinței! Și deci deschizând, i-am primit pe ei cu blândețe și aprinzând lumina, am început a le arăta lor lucrurile zicând către ei: nu vă tulburați. Cred Domnului că nu voi ascunde nimic de la voi. Iar ei mi-au zis: ai aur? Și am răspuns lor: da, am trei bani și am deschis vasul înaintea lor și luându-i pe aceia, și toate lucrurile, s-au dus cu pace. Iar eu, - zicea ferictul Zosima - glumind, am zis către bătrânul: ce a urmat după aceea? Oare s-au întors ca și cei de la bătrânul cel mai dinainte de noi? Și a răspuns îndată: să nu sloboadă Dumnezeu. Căci nici n-am voit aceasta, ca să întoarcă, ce au luat. Vedeți dar - zis-a Zosima - ce sporire lui și slavă către Dumnezeu i-a dat dorința și gătirea lui. Că nu numai nu s-a mâhnit pentru luarea tuturor lucrurilor care avea, dar s-a și bucurat ca și cum s-a învrednicit de un lucru cu adevărat prea mare.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 85-86)