Am aflat cu întristare de vestea trecerii din această lume a ieromonahului Tarasie Murgoci, viețuitor al Mănăstirii Neamț.

Părintele Tarasie face parte din pleiada călugărilor care au cunoscut tradiția Bisericii noastre în marile obști monahale înaintea Decretului 410, promulgat în anul 1959. Acești călugări care s‑au nevoit în perioada respectivă au avut privilegiul de a fi ucenicii unor stareți și duhovnici cu viață îmbunătățită, care i-au format în duh filocalic şi trăire autentică.

Ieromonahul Tarasie Murgoci s-a născut în ziua de 29 mai 1932 în satul Salcia, comuna Umbrărești, raionul Tecuci, regiunea Galați, astăzi județul Galați, în familia cu zece copii a unor oameni deosebit de credincioși, Alexandru și Ruxandra Murgoci.

La botez a primit numele Mănăilă. A studiat în satul natal clasele elementare și, urmând sfaturilor înţelepte pe care le-a primit în casa părinților săi, a ales drumul mănăstirii.

De asemenea, una dintre surori a devenit monahia Marina la Mănăstirea Vladimirești din județul Galați, iar alte rudenii apropiate au devenit monahi la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ (ierodiaconul Ilarion Murgoci a fost pentru un timp econom al acestei chinovii).

Tânărul Mănăilă, la vârsta de 18 ani, și-a îndreptat pașii către Mănăstirea Slatina din judeţul Suceava, unde a împlinit cinci ani de ucenicie.

A fost tuns în monahism în biserica „Schimbarea la Față” a Mănăstirii Slatina în vremea stareției protosinghelului Emilian Olaru, naș de călugărie fiindu-i arhimandritul Cleopa Ilie (1956).

Evoca adeseori viața de altădată din Mănăstirea Slatina unde se afla obștea venită în mare parte de la Mănăstirea Sihăstria, împreună cu avva Cleopa, în anul 1947. În voievodala mănăstire de la Slatina au fost primiţi noi viețuitori, unii dintre ei călugări de renume, cum au fost viitorul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, părinţii Paisie Olaru, Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, Andrei Scrima și alții. Era o mănăstire cu monahi care își împlineau ascultările, la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe, la Cancelaria mănăstirii, în gospodărie și la alte ascultări comunitare (de obşte).

 Monahul Tarasie Murgoci a fost deosebit de harnic, muncea cât doi sau trei monahi împreună. Era priceput la treburile gospodărești și foarte curajos. Adeseori, s-a vorbit despre faptul că s-a luptat cu ursul atât la Mănăstirea Slatina, cât și la Mănăstirea Neamț.

În anul 1960, în urma Decretului 410 din 1959, a fost scos din mănăstire asemenea multor altor călugări. S-a închinoviat la Mănăstirea Neamț, unde a fost primit provizoriu în anul 1961, iar apoi, în 1964, a fost numit în postul de îngrijitor, având mai multe  ascultări. Curăța și îngrijea livada de pomi fructiferi şi o păzea de hoţi şi animale sălbatice, mai ales la vremea culegerii roadelor. Aduna prune și mere, iar uneori făcea ascultare şi la stâna mănăstirii.

Ca răsplată pentru cei 20 de ani de vieţuire monahală, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Iustin Moisescu, l-a hirotonit ierodiacon la hramul Înălțării Domnului de la Mănăstirea Neamț, 27 mai 1971.

În anul 1977 a fost chemat de către Mitropolitul Iustin Moisescu, viitorul Patriarh, în ascultarea de paraclisier la Catedrala Mitropolitană din Iași. Deosebit de harnic și osârduitor, părintelui Tarasie i se potrivesc cuvintele psalmistului: „Iubit‑am bunăcuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale” (Psalmi 25, 8).

În cei 23 de ani pe care i-a petrecut ca paraclisier, dar și ca slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iași a fost nelipsit de la biserică. Deschidea primul Catedrala la ivitul zorilor și tot el o încuia seara.

Citea la strană, mai ales miezonoptica și apoi catismele Utreniei. Se ocupa de curățenia Catedralei și de împodobirea ei, iar, uneori, atunci când a avut înlocuitori, slujea la Sfântul Altar ca ierodiacon, iar în ultima perioadă a vieții ca ieromonah. Noi, ca Mitropolit la Iaşi, l-am hirotonit ieromonah la 10 decembrie 1995, în Catedrala Mitropolitană istorică (veche) „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Iași.

Părintele Tarasie a fost un păstrător al tradițiilor la Catedrala din Iași, moştenite de la înţelepţi părinți care au manifestat deosebită atenție și evlavie față de Maica Bisericilor din Moldova. Paraclisierii Catedralei preparau în anii respectivi cărbunele pentru aprinderea tămâiei după vechile metode. Tot ei întreţineau curăţenia şi împodobeau biserica pentru sfintele slujbe. Părintele Tarasie avea la Iași un pomelnic care cuprindea multe nume pe care el le pomenea atât la Sfânta Liturghie, cât și la celelalte slujbe.

Era o prezență venerabilă pentru slujitorii Catedralei, precum și pentru pelerinii care îl întâlneau. Atent și osârduitor, nu îngăduia neglijență și comportament nepotrivit.  Străjer al Catedralei timp de aproape un sfert de veac, Părintele Tarasie a păstrat acest edificiu ca pe un loc sfânt, păzindu-l cu atenția cuvenită Casei lui Dumnezeu.

Monah de vocație, cu 70 de ani de nevoinţă, a învăţat din tinereţe toate ascultările călugărești şi le‑a oferit ca exemplu tuturor ucenicilor pe care i-a avut în preajmă.

În anul 2000, după pensionare, s‑a retras la Mănăstirea Neamț. A locuit într-o casă veche, în apropierea gospodăriei, şi apoi în chiliile protosinghelului Nifon Corduneanu, trecut între timp la cele veșnice. Acolo au poposit mulţi credincioşi pentru spovedanie, rugăciune și sfat. Când puterile i-au îngăduit, a păstrat aceeași legătură cu rânduiala liturgică, iar în ultima perioadă a trecut printr-o grea suferinţă, fiind internat în spital.

Exprimăm deosebita noastră preţuire pentru ascultarea și jertfelnicia părintelui ieromonah Tarasie Murgoci, mai ales din perioada în care a slujit la Catedrala Mitropolitană din Iași, în vremea a trei mitropoliți (1977-2000).

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să răsplătească îndelungata sa viețuire monahală, hărnicia, smerenia și râvna pe care le-a arătat în slujirea Domnului.

Veșnică să fie pomenirea lui!

Cu părintești condoleanțe și binecuvântare pentru obștea îndoliată a Mănăstirii Neamţ,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române