Ne-am amintit cu toţii de Părintele Serafim, duhovnicul mănăstirii Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus şi slujitor necontenit al Sfintei Liturghii timp de peste 50 de ani. Cei care l-au cunoscut au rămas cu el în suflet, pentru smerenia şi statornicia sa. Purta numele de Serafim şi a fost un om serafic, un om al bucuriei. Ne spunea deseori că se bucură de noi, că suntem copiii lui, şi ne îndemna să nu spunem la nimeni aceasta. Eram copii şi ne întrebam de ce ne ruga să nu spunem la nimeni, dacă părintele ne transmite o astfel de bucurie. Era tocmai smerenia lui întruchipată. L-am avut duhovnic pe Părintele Serafim şi cei care l-au avut duhovnic, şi duhovnicii de după dânsul, cum a fost părintele Teofil Părăian, s-au bucurat de latura duhovnicească şi de lucrarea dumnezeiască care se săvârşea prin acest om minunat. Sunt foarte multe lucruri şi amintiri plăcute, care au rămas în sufletul nostru, însă binecuvântarea pe care ne-o dădea totdeauna şi lucrul duhovnicesc care l-a întreţinut sunt nu doar simple amintiri, ci acte de pietate.

(Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului)