Ca să fie auzite rugăciunile noastre, să ne rugăm sfinţilor plăcuţi ai lui Dumnezeu cu credinţă în puterea mijlocirii lor înaintea Domnului, prin cuvinte izvorâte din inimă. Într-adevăr, unele mame care se roagă pentru fiicele lor, nu fără temei, pot să spună: „Cât timp trebuie să treacă, pentru că rugăciunile, iată, nu se mai împlinesc? Unde e puterea rugăciunii?”.

Răspunsul e unul simplu: ori cele cerute de noi nu sunt spre slava lui Dumnezeu, ori nu ne vor aduce folos, ori, în loc de bine, cerem pentru noi înşine ceva care este vătămător pentru trup şi suflet.

Dumnezeu ştie cele de care avem nevoie şi ni le dăruieşte pe acelea care crede că ne sunt de trebuinţă. De aici nu rezultă însă nicicum că e de nefolos să ne rugăm – aşa cum Mântuitorul Însuşi a spus: Cereţi şi vi se va da (Matei 7, 7).

Dragi copile! Fiţi ascultătoare de mamele şi de taţii voştri, de la care primiţi primele mângâieri, dragoste jertfelnică şi ziditoare. Iar dacă voi, femei, aveţi oarece putere, ea este deosebită acolo unde se aprinde scânteia de viaţă; acolo voi sunteţi primele cu faptele voastre.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 82-84)