Aşa cum soarele încălzeşte toate cele de sub cer şi le dăruieşte viaţă, tot astfel şi Dumnezeu, Soarele cel veşnic, încălzeşte şi însufleţeşte cu căldura dragostei Sale întreaga creaţie şi, mai presus de toate, neamul omenesc. „Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem" (Fapte 17: 28). Revarsă neştirbit spre noi căldura dragostei Sale şi - ce e mai important decât toate - spre noi, cei ce ne-am îndepărtat de El, cei pierduţi. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (loan 3: 16-17). „Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele; că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac” (Psalm 116:1-2). Laudă şi tu, suflete al meu, pe Domnul! Să fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! Cugetă, creştine, la această lucrare minunată şi mulţumeşte Domnului!

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 9)