Unit cu Hristos prin Biserică şi în Biserică, omul ajunge din nou la starea sa originară, asemenea lui Dumnezeu, împlinind acest lucru într-o manieră pururea ascendentă prin dumnezeiasca virtute a cugetării celei asemănătoare cugetelor lui Hristos (Gal. 4, 19; 3, 27; Rom. 8, 29). Dar fără Dumnezeu-omul Hristos şi independent de El, omul riscă pururea să ajungă asemenea celui rău, întrucât păcatul este în acelaşi timp puterea şi icoana diavolului. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 45)