Oare nu putea El, Care a poruncit pământului să înghită pe Datan şi Aviron şi pe cei dimpreună cu dânşii, să dea unei asemenea înghiţiri şi pe cel ce şi-a întins mâna şi a lovit pe Ziditorul său? Dar a suferit totul, „lăsându-ne pildă, ca să urmăm urmelor Lui” (I Pt. 2, 21). Iar tu, om fiind, nu suferi defăimare de la un om de o fire cu tine!

Urmează Domnului tău: că dacă El, Dumnezeu fiind, a suferit de dragul tău pălmuire de la un om păcătos, oare se cuvine ţie să fii nemulţumită, ori să te răzbuni, când te ceartă un om asemenea ţie? Ce nebunie! Ce lipsă de înţelepciune! Pentru aceasta ne şi sunt gătite muncile, că înţelegători fiind, asemănatu-ne-am dobitoacelor necuvântătoare.

El a venit în această lume întru mare smerenie şi, Bogat fiind, a sărăcit pentru noi, ca prin sărăcia Lui să ne îmbogăţim (II Cor. 8, 9).

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 115)