Ușa de intrare pe care o vedem astăzi la biserica Mănăstirii Tazlău este cea care a fost cândva între naos și pronaos. Privită din față, putem observa influența artei gotice și asemănarea cu cea de la Mănăstirea Neamț. Această ușă prezintă un chenar dreptunghiular, format din baghete încrucișate, pe fiecare latură câte trei, pornind de pe niște baze gingaș săpate și ornamentate.

Cadrul acesta al ușii de piatră, cu șănțulețele dintre baghete, săpăturile de la baza acestora și simetria desăvârșită îi conturează acesteia decorația minunată și, alături de cea a bisericii Mănăstirii Neamț, ușa de la Tazlău rămâne una dintre decorațiile reprezentative de acest gen din epoca lui Ștefan. Deși astăzi nu se văd, pridvorul a mai avut încă două uși, una spre vest și una spre nord, care au fost închise (zidite) în secolul al XVIII-lea.

Ușa lui Ieremia Movilă, ușă de podoabă, deci de interior

Trecerea din pridvor în pronaos se face prin portalul de intrare. Chenarul acestei uși este format din patru baghete despărțite prin canelure, care se întâlnesc în axă, într-un cerc frânt, formând ogiva. Aceste baghete și canelure sunt prinse de o ramă dreptunghiulară, asemenea portalului de la mănăstirile Neamț, Hârlău și Popăuți.

Deasupra, în medalion, este icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, pictură în ulei din anul 1858. Aici s-a așezat în anul 1596 vestita ușă de lemn, dovadă că în acel an pridvorul bisericii era deja adăugat, căci ușa lui Ieremia Movilă este ușă de podoabă, deci de interior.

(Sursă de documentare: Părintele Gheorghe Vartolaș, Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Editura Trinitas, Iași, 1996)