Sfânta Treime este prăznuită a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor. În această zi, Biserica Ortodoxă Îl prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii:

„Întru această zi prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu [...]”.

Dogma Sfintei Treimi a fost discutată la Primul Sinod Ecumenic desfășurat la Niceea, în anul 325, pentru combaterea ereziei preotului Arie din Alexandria. Acesta nega dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, și Îl considera ca fiind doar cea mai înaltă creaţie a lui Dumnezeu şi, prin urmare, diferit de Tatăl, ca ființă.

Ierarhii adunaţi la Sinodul de la Niceea au clarificat învăţătura Bisericii, şi anume că Fiul este deofiinţă cu Tatăl, deci este Dumnezeu. În explicarea acestei problematici, un rol important l-a avut şi Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei care, fără a utiliza formulări academice sau alte cuvinte sofisticate, le-a demonstrat tuturor celor prezenți că Dumnezeu este unul în fiinţă, dar întreit în persoane. Cum a făcut acest lucru? Mai întâi a luat o cărămidă în mâna stângă și le-a spus celor prezenți că, deși este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi, cu mâna dreaptă a făcut semnul Sfintei Cruci, spunând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Strângând, după aceasta, cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a curs pe jos, iar în mâna Sfântului Spiridon a rămas numai lutul. În urma acestei minuni, filozoful Evloghie, adept al lui Arie, s-a botezat și a devenit ortodox, spunând:

„Atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii“.

De aceea, din perspectivă iconografică, Dionisie din Furna, important iconograf ortodox grec al secolului al XVIII-lea, cunoscut mai ales ca autor al „Erminiei picturii bizantine”, ne spune că, în scena Sinodului I Ecumenic, Sfântul Spiridon trebuie reprezentat în mijlocul celor 317 Sfinți Părinți care au participat la Sinod.

În fața Sfântului Spiridon va sta filozoful, care este spăimântat de minunea săvârșită. Sfântul ține în mână o cărămidă care, după binecuvântare, se descompune în foc (care urcă), apă (care curge printre degetele sale) și lutul care rămâne după aceasta. Pentru minunea pe care a făcut-o în cadrul primului Sinod Ecumenic, Sfântul Spiridon este considerat ocrotitorul olarilor.

Vă recomandăm să citiți și:

• Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei
• Sfânta Treime în iconografie
• Acatistul Sfintei Treimi
• „Rugaţi-vă Sfântului Spiridon cu nădejde și credinţă, că el sigur vă va ajuta!”
• Ce este Sfânta Treime?