Utrenia duminicilor este rânduiala de bază după care s-au format toate celelalte rânduieli ale Utreniei. În forma actuală, Utrenia duminicilor este o slujbă complexă, alcătuită din patru părți principale: Slujba împărătească (de la Binecuvântarea mică, cuprinzand psalmii 19 și 20, până la Întru numele Domnului binecuvintează părinte), Slujba de noapte (de la Slavă Sfintei și celei de o ființă și nedespărțitei Treimi… până la al doilea rând de Sedelne), Privegherea catedrală (de la Binecuvântările Învierii până la Învierea lui Hristos) și Slujba de dimineață (de la Psalmul 50 până la Otpust).

Slujba împărătească era săvârșită în trecut pentru împăratul bizantin doar în ctitoriile imperiale. Chiar dacă astăzi apare la începutul Utreniei, această slujbă este omisă în perioada dintre Paști și Înălțarea Domnului și ori de câte ori se face Priveghere. Atunci când este săvârşită separat de Priveghere, Utrenia propriu-zisă se deschide prin binecuvântarea treimică: Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă..., timp în care preotul cădeşte în chipul crucii, de trei ori, înaintea sfintei mese. A treia parte a Utreniei duminicilor are caracterul unei privegheri catedrale. Ea prezintă, de altfel, un nou început al slujbei: se deschid sfintele uşi, se aprind toate luminile şi se face o cădire mare. În acelaşi timp, tipul psalmodiei se schimbă complet. În cadrul primelor două părți Psaltirea a fost recitată, acum însă, este cântată. Partea cea mai amplă a Utreniei este ocupată de Canoane şi stihologia lor: o îmbinare între imnografie (irmosul şi troparele canoanelor) şi textul scripturistic: Cântările lui Moise sau Cântările biblice.