Oamenii satului tradiţional aveau convingerea înrădăcinată că, dacă eşti cu adevărat creştin-ortodox şi „te temi de Dumnezeu”, simţi nevoia şi vrei să te apropii mai mult de El. Oamenii erau conştienţi şi de faptul că mâncarea de post este sănătoasă şi aduceau ca argumente ziceri de felul: „Ehe-he, câtă fasole şi câţi cartofi, câtă ceapă zdrobită cu mămăligă rece au mâncat mama şi bunica şi ce sănătoase erau, doamnă! Mai ştiam noi, atunci, de-atâtea boale?”, povesteşte etnograful Angela Paveliuc Olariu.

Vărzări moldoveneşti

Aluatul: se prepară un aluat de post, cu făină, puţin ulei şi drojdie, în care, în loc de apă, trebuie să folosiţi numai borş acru, de putină. Va ieşi un aluat foarte fraged.

Umplutura: varza murată se desărează puţin, se undeşte în ulei, se răceşte, apoi se adaugă puţin piper proaspăt măcinat.

Se întinde aluatul şi se fac plăcinţele mici, care se lasă puţin la crescut în tavă, apoi se ung cu puţină apă cu zahăr şi se dau la cuptor, la foc potrivit.

Sărmăluţe cu crupe

În perioada Postului Mare, în satele din Moldova femeile pregăteau sărmăluţe sau găluşte de post. Tot secretul erau crupele de porumb, în locul cărora azi se foloseşte orezul. Iată cum se făcea umplutura:

Ceapa tocată mărunt se călea în ulei. Alături, într-o oală cu apă fierbinte, se puneau crupele de porumb la umflat. După ce se umflau, se adăugau şi ele puţin la călit, împreună cu ceapa. După ce acest amestec se răcea, se adăugau câteva linguri cu zarzavat murat (amestec de morcov, pătrunjel, praz, ardei, puse la murat din toamnă), sare, piper şi o mână bună de mărar tocat, uscat. După ce umplutura se răcea suficient, se umpleau frunzele de varză murată, în prealabil desărate câteva ore într-un lighean cu apă rece, sau, după preferinţă, frunze de hrean uscate, opărite şi pregătite dinainte, frunze de viţă sau de podbal, desărate şi ele cu ceva timp înainte.

Malai de bostan

Ca desert, moldovencele pregăteau malai din bostan alb, fără zahăr. Cum se proceda? Bostanul alb, care era foarte dulce, se tăia în bucăţele mici, se curăţa de sâmburi, se punea într-o covată de lemn şi se spăla, se tăia feliuţe şi apoi se punea la fiert. După ce acesta fierbea, se pisa, se adăuga făină de grâu şi de porumb, opărită, se lăsa amestecul câteva ore, să se îndulcească, şi apoi se cocea în tavă. Deasupra se punea un cir mai gros, din apă şi făină de grâu, care, după coacere, dădea acestei prăjituri de post un aspect plăcut.