Din crengile de brad de pe focul de tabără se răspândește în bătaia vântului un zid de steluțe. Deasupra, cerul e înstelat, încununând sfârșitul zilei calde de toamnă. Scânteile flăcărilor conduc privirea spre biserica albă care se conturează perfect pe cerul întunecat.

Mă uit la turla albă și nu-mi vine să cred că acum două luni stăteam trei oameni în biserică la un colț de  masă, mâncam bomboanele pe care le primesc copiii după Sf. Împărtășanie și încropeam pe hârtii pentru pomelnice programul pentru o potențială tabără. Mult a mai fost visată și plănuită, întoarsă pe toate părțile...

Seara de 5 octombrie 2013 a adus 94 de copii în jurul focului de tabără cu turte, plăcinte, mere, chitare, lampioane și voluntari ai Asociației Tineretul Ortodox Român, filiala Iași, împărtășindu-le bucuria. Părintele Siminciuc Romică, parohul bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Soci, a fost gazda taberei „Verde la SOCIalizare”, care este a șasea desfășurată de atoreni anul acesta în satele Arhiepiscopiei Iașilor.

Vineri, pe data de 4 octombrie, copiii și tinerii merituoși din satele Soci, Mirosloveşti , Brăteşti, Ciohorăni şi Verşeni au fost împărțiți pe grupe de vârstă și au făcut cunoștință cu animatorii care le-au purtat de grijă până duminică, 6 octombrie. După jocuri de cunoaștere, participanții au aflat povești despre sfinții a căror nume le purtau grupele lor, unii dintre ei încercând chiar să pună în mici scenete episoade din viețile acestora.

Astfel, sâmbătă dimineață, când au întâmpinat o nouă zi de activități și au fost îndemnați să se așeze pe grupele formate în dupăamiaza precedentă, personaje ca Sfânta Filofteia, Sfântul Antonie, Sfânta Maria sau Sfântul Modest le erau deja prieteni. Timp de patru ore au trecut prin patru ateliere: au învățat să își coase propriile papioane, să se apropie unii de alții și de ei înșiși prin comunicare, să descopere tainele artei de a conduce prin noțiuni și jocuri de leadership și să danseze atât pe vals, cât și pe muzică populară, atât de dragă sufletului românesc.

În continuare, după o masă copioasă, incinta școlii generale din Soci și curtea bisericii au răsunat sub pașii grăbiți și strigătele de entuziasm în cadrul unei vânători de comori, joc amplu care a implicat toată tabăra, atât pe copii cât și pe echipa de animatori. După ce au trecut prin probe care le-au pus la încercare spiritul de lucru în echipă, răbdarea, creativitatea și perspicacitatea, copiii au descoperit un cufăr plin cu dulciuri pentru ei, însă adevărata comoară am încercat să le-o așezăm cu grijă și dragoste în suflete și în amintire. Paraclisul Maicii Domnului a adus o binevenită liniște și pace, fiind totodată slavă adusă Domnului pentru numărul mare de copii care s-au spovedit. Apoi, mult așteptatul foc de tabără părea să nu mai lase loc de plecat acasă.

Duminica ne-a adus din nou împreună, așa cum se cuvenea, la Sfânta Liturghie. Părintele Siminciuc Romică a subliniat la începutul slujbei că aceasta este rugăciunea noastră de mulțumire pentru evenimentele frumoase ce s-au petrecut în timpul petrecut acolo. Înainte de tabără am cerut să ni se dea, s-a înfăptuit, acum este firesc să fim toți împreună pentru a mulțumi. Strana a fost mutată mai spre centrul bisericii, pentru a încăpea toți copiii în jurul ei. Peste 100 de inimi tineri au înălțat, în același gând, cântările către cer, pentru ca apoi copiii să se împărășească.

Finalul taberei a adus păreri, impresii, dorința tuturor, și mici și mari, de a ne revedea. „Tabăra de la Soci a fost uluitoare. În aceste trei zile am cunoscut o mulţime de prieteni noi și am experimentat lucruri nemaiîntalnite. A fost o tabără bine organizată cu cei mai simpatici şi de treabă animatori, cu peisaje locale superbe şi mai ales cu cei mai tari copii! Cred că punctul culminant al taberei a fost când toţi copiii aşteptam nerebdători să primim Sfânta Împărtăşanie de la părinte în timpul Sfintei Liturghii. E de prisos să mai laud această tabără. Rezultatele vorbesc de la sine.”(Paul Pârlea, 13 ani). Care rezultate? Deocamdată, bucuria de a fi adus altora bucurie și de a-i fi adus pe copii măcar cu un pas mai aproape de Dumnezeu, de a le fi arătat fie și pentru câteva clipe că Biserica e libertate, e prietenie, e iubire.

            „Dacă ați fost atenți puțin,/ Dacă v-a făcut plăcere/ Eu să spun atât mai țin/ Pe curând, la o nouă revedere!”

            Slavă lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit, ne dăruiește și vom mai face cu mila Lui!

            Mihail Siminciuc