Duminica a 5-a din Post – Comentarii Patristice

Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Duminica a 5-a din Post (Ev. Marcu 10, 32-45)

 

(Mc. 10, 38)Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?”

Atunci când afundăm capul nostru în apă, omul cel vechi este îngropat ca într-un mormânt și este afundat pentru totdeauna. Iar atunci când îl ridicăm, un om nou se ridică în locul celui vechi. Precum nouă ne este ușor să afundăm capetele noastre și apoi să le ridicăm, la fel de ușor este și pentru Dumnezeu să îngroape omul cel vechi și să ridice unul nou. Iar acest lucru este făcut de trei ori, ca noi să învățăm că aceasta este împlinită de puterea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh (Mt. 28, 19).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Ioan 25, 2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mc. 10, 38)Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?”

Aici, Hristos numea răstignirea Sa pahar, iar moartea Sa, botez (Mc. 10, 38).

A numit-o pahar pentru că venea spre ea din plăcere. Și a numit moartea Sa botez pentru că prin ea a curățit lumea.

 Nu numai din această pricină a numit moartea Sa botez, ci și pentru ușurința cu care va învia. Pentru că la fel de ușor ca unul care se botează și se ridică datorită naturii apei care nu pune nici o piedică, și Hristos Se va ridica, cu o mai mare ușurință pentru că a coborât la moarte. Pentru aceasta numește moartea Sa, botez.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre incomprehensibila natură a lui Dumnezeu 8, 35, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 10, 44) Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.

Hristos a șters blestemul (Gal. 3, 10-13), a biruit moartea (1 Cor. 15, 55-57; 2 Tim. 1, 20) și a deschis raiul. A zdrobit păcatul, a deschis largi bolțile cerului, a ridicat la cer primele noastre roade și a umplut întreaga lume de sfințenie. A scos afară greșeala, a adus înapoi adevărul și a făcut din pârga roadelor noastre munte al tronului împărătesc. Hristos a plinit atâtea lucruri bune, încât nici eu și nici toți oamenii la un loc n-ar putea să le înfățișeze înaintea minților voastre în cuvinte (cf. In. 21, 25). Înainte de a Se smeri pe Sine, numai îngerii Îl cunoșteau. După ce S-a smerit pe Sine, toată natura umană L-a cunoscut. Vedeți cum smerenia Sa nu L-a făcut să piardă ceva din ce era al Său, ci a adus nenumărate binefaceri, nenumărate fapte de virtute și a făcut ca slava Sa să strălucească cu o mai mare strălucire (Filip. 2, 6-11). Dumnezeu nu vrea nimic și nu are nevoie de nimic. Dar totuși, atunci când S-a smerit pe Sine, a săvârșit un bine foarte mare, Și-a înmulțit casa și Și-a mărit împărăția. Atunci, tu de ce temi că vei sărăci dacă te smerești?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre incomprehensibila natură a lui Dumnezeu 8, 46-47, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 10, 45) Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Hristos este sfințirea noastră, pentru ca El, fiind curat, să cuprindă prin puritatea Sa pe cei ce sunt curați (Tit 2, 14). El este mântuirea noastră, El eliberează pe cei ce erau ținuți robi de păcat (2 Tim. 2, 6), dându-se pe Sine, preț de răscumpărare pentru noi (cf. Mt. 20, 28; Mc. 10, 45), jertfă de ispășire pentru lume (Evr. 7, 26-27; 9, 24-26; 10, 10-12). El este învierea noastră, pentru că El ne ridică și îi aduce din nou la viață pe cei care erau sortiți morții (cf. In. 6, 40).

(Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvântări teologice 4, 20, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 10, 45) Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Îmi este cu folos să știu că pentru mine, Hristos a purtat slăbiciunile mele, Și-a asumat simțurile trupului meu, ca pentru mine și pentru toți să fie făcut păcat și blestem, ca pentru mine și în mine să Se smerească (Evr. 9, 24-28), pentru mine este mielul (In. 1, 29 și 36), vița (In. 15, 1-5), piatra (1 Cor. 10, 4), slujitorul (cf. Is. 53, 11; Mt. 12, 18; Filip. 2, 7) Fiul roabei (Lc. 1, 38), necunoscând ziua judecății pentru ignoranța mea față de zi și față de oră (cf. Mt. 24, 36; Mc. 13, 32).

(Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Credința Creștină 2, 92, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Mt. 10, 45) Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

S-a împărtășit împreună cu noi din pedeapsa păcatului, dar nu și din păcat. Moartea este pedeapsa păcatului. Domnul Hristos a venit pentru ca să moară și nu ca să păcătuiască. Împărtășindu-Se cu noi din pedeapsă, dar nu și din păcat, a șters atât pedeapsa, cât și păcatul (cf. 2 Cor. 5, 21; Evr. 4, 15; 9, 26-28; 10, 1-18).

(Fericitul Augustin, Predica 231.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

Ultimele din categorie