Da, minunat, asta să facem! Dar nu e deloc simplu pentru că crezi că noi nu vrem, și de aceea nu putem, să ne acceptăm ereditatea. Cuvântul nostru trebuie să fie ca al Măicuței Domnului: „da”, pentru că nu avem nici o șansă să fim altcineva, dar avem șansa să fim fericiți și sfinți, așa cum suntem. Nu există zestre genetică, nu există ereditate care să astupe informația chipului lui Dumnezeu. Genetica vine și scrântește ceva care e mult deasupra peceții chipului lui Dumnezeu din noi. Apoi, mai vine și educația, care strică mai mult decât ereditatea. Dar și ea strică tot la suprafața apei vieții noastre. În adâncul nostru este chipul lui Dumnezeu și, imediat ce pătrundem acolo, imediat ce plonjăm acolo, imediat ce ne hrănim duhul cu harul lui Dumnezeu vindecător și dătător de viață, toată stricăciunea începe să dispară… priviți-i pe Sfinți! Nici o neputință nu i-a putut opri! Dumnezeu le-a făcut pe toate bune foarte, și așa face și acum cu tot ce aduce la existență, dar omul strică zidirea la suprafața ei. Numai omul are privilegiul, numit astăzi „drepturile omului” de a se rata. Dumnezeu nu face rateuri. Omul e acea minune care are voie să se rateze. Doar că asta îl face nefericit. Dacă omul înțelege asta, nici un „accident” ereditar nu-i va putea fura bucuria. Cine nu poate înțelege această taină, va rămâne nemulțumit și în robia suferinței născută din împotrivirea lui „de ce?”. Dumnezeu vrea să mă facă fericită în ciuda tuturor acestor aparente și dureroase aparențe. Să facem voia Lui, să acceptăm datul nostru și să i-L oferim să ni-l sfințească. Dumnezeu sfințește tot ce-I oferă omul spre sfințire.