Unii cred că monahismul nu a fost dat de Dumnezeu, ci căsătoria. Ce le putem spune acestora ca să nu-i urască pe monahi?

Chiar așa? Să-i urască? Păi să le spunem că ura nu e lucru bun! Din nici o direcție! Dacă monahul urăște vreo pereche căsătorită, acela nu e monah; iar dacă cineva căsătorit îi urăște pe monahi, acela nu-i căsătorit. Are altă „treabă“ acolo, în familie, nu e căsătorit în Domnul! Da, Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat și femeie și El a rânduit ca ei să fie una!

Chiar așa? Să-i urască? Păi să le spunem că ura nu e lucru bun! Din nici o direcție! Dacă monahul urăște vreo pereche căsătorită, acela nu e monah; iar dacă cineva căsătorit îi urăște pe monahi, acela nu-i căsătorit. Are altă „treabă“ acolo, în familie, nu e căsătorit în Domnul! Da, Dumnezeu l-a făcut pe om bărbat și femeie și El a rânduit ca ei să fie una! Căsătoria este forma de aici, pământească, binecuvântată de Dumnezeu pentru ascultarea acestei porunci și pentru creșterea cu dragoste a roadelor ei, care sunt copiii și nu numai copiii. Dar și monahismul a apărut tot la chemarea lui Dumnezeu și tot ca o formă binecuvântată de viețuire în El! Numai că nu este pentru tot omul. Sfântul Apostol Pavel chiar precizează că nu oricine poate să facă asta… Monahismul este o viețuire după chipul viețuirii de după Învierea de obște. Atunci și cei căsătoriți, vor trăi la fel. Nu vor mai fi soț și soție ca acum, ci vor fi cum sunt monahii acum. Deci este o chemare a lui Dumnezeu. Amândouă sunt binecuvântate, amândouă au roadele lor. Și să știți că și monahii sunt căsătoriți – călugăria este o logodire cu Dumnezeu și monahul și monahia sunt miresele lui Dumnezeu. Greu de înțeles acum, dar e adevărat.

Citește alte articole despre: căsătorie, monahism, bărbat, femeie, Dumnezeu, chemare, chip, viețuire, familie, roade

De la același autor

Ultimele din categorie