Simbolismul tămâierii la vohodul Vecerniei

Pe lângă mireasma caracteristică și atmosfera pe care o creează tămâia, ea reprezintă expresia rugăciunii ce se înalță la Dumnezeu.

Practica folosirii tămâiei coboară până în primele secole creștine. Deși, la început, creștinii au fost reticenți în privința utilizării acesteia în cultul liturgic – din cauza folosirii ei și în religiile păgâne – imediat după încheierea persecuțiilor apar în documentele istorice mărturii despre tămâiere.

Încă din această perioadă, tămâierea – numită mai târziu cădire, la apariția cădelniței – a primit o interpretare simbolică. Pe lângă mireasma caracteristică și atmosfera pe care o creează, ea reprezintă expresia rugăciunii ce se înalță la Dumnezeu. Tămâierea este un act văzut în cinstirea pe care Biserica, prin slujbele sale, o aduce în fața tronului Sfintei Treimi.

La vohodul vecerniei, tămâierea a primit și un alt sens, legat de simbolismul acestei slujbe. După îmbrăcarea felonului și deschiderea Sfintelor Uși, preotul primește în mâna dreaptă cădelnița – care are în ea un cărbune aprins, peste care se presară boabele de tămâie. Dacă îmbrăcarea felonului și deschiderea Sfintelor Uși simbolizează întruparea și venirea în lume a Mântuitorului, actul tămâierii aduce aminte de rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii. Cădelnița și cărbunele care arde o reprezintă pe Maica Domnului, care a primit în pântecele său „Focul dumnezeirii”, așa cum amintește o cântare din cultul ortodox.

De la același autor

Ultimele din categorie