Icoana de argint a Maicii Domnului, purtând pe cap o coroniţă de aur, încrustată cu pietre preţioase a fost dăruită bisericii de Ecaterina Roset, soţia lui Constantin Mavrocordat. Pe latura inferioară a icoanei se află următoarea inscripție în limba greacă: „Din evlavie pentru Maica Domnului, Ecaterina a îmbrăcat cu argint această icoană cu banii ei. Era fata lui Constantin Roset şi doamnă a unui stăpânitor, om foarte bun, Mavrocordat, adică Constantin. Ecaterina, doamna lui Constantin Mavrocordat”.

În monografia sa dedicată municipiului Iași, istoricul N.A. Bogdan menționează că în biserica Mănăstirii Frumoasa exista înainte de Primul Război Mondial un Epitaf cusut în fire de aur și argint, unic, poate, în țară în privința bogăției și frumuseții sale. De asemenea, o dveră care datează din anul 1841, având o frumoasă broderie marginală în fir de aur pe catifea de culoare vișinie, purtând pe latura de sus următoarea inscripție: „Eu sunt ușa cea adevărată. Prin mine de va intra cineva se va mântui și va intra și va ieși și pășune va afla”, aceasta datând din 1841.

Inscripţie poetică pe lespedea funerară a mormântului Domniței Ruxandra

În pronaosul bisericii se află mormântul Domniței Ruxandra, fiica lui Grigore Ghica Vodă, îngropată în anul 1780. Lespedea funerară este frumos decorată cu diferite ornamente (soarele și luna, simbolizând viața și moartea) și stemele domnitorilor Moldovei. Pe piatra de mormânt este săpată o inscripție în versuri în limba greacă, care a fost tradusă astfel de către profesorul N.G. Dossios:

„Pe cine din cei de demult ascunzi în interiorul rău, spune morminte!

Nici de cum pe unul din ce de mult, ci remășițele pământești ale unui nobil pământean.

Cel puțin spune-mi numele său, neamul ascuns și viața.

Acesta este neamul slăvit al Ghiculeștilor,

Cu o viață glorioasă (însă) și cu multă suferință:

Cât privește de înțelepciune a avut o mare faimă

Respectata Doamna Ruxandra, a cărui trup mult necăjit zace aci;

Iară sufletul ei planează în locașurile fericiților.

Deși o Ruxandro, te-a răpit moartea cea crudă

Și te-a doborât, vai, schirosul, care roade mădulările corpului,

Pe tine cea din neam renumit și cu viață aleasă,

Însă în împărăția cerului, unde de curând ai sosit,

Te au primit cu bucurile locașurile cele plăcute ale lui Dumnezeu

Și cu bucurie te-ai dus, căci vei primi resplata ostenelelor tale” (1780).