Spațiul liber din fața Bisericii Sfântului Mormânt este stropit cu sânge de martiri și cu atâtea lacrimi de credincioși, veniți din toată lumea să se închine aici. Cine poate spune câte milioane de pelerini vin an de an la Mormântul lui Hristos? Dar de aproape două milenii?

De o parte și de alta a acestei curți se înalță mici biserici ortodoxe, legate una de alta și lipite de zidul exterior al Bisericii Sfântului Mormânt. Intrăm să ne închinăm în fiecare din ele. În partea de vest se află trei biserici ortodoxe, și anume: Biserica Sfântului Iacov, fratele Domnului, la care slujesc preoți ortodocși arabi; Biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan este despărțită de prima numai prin peretele din mijloc; Biserica Sfinților 40 de Mucenici se află situată între Biserica Sfântului Mormânt și Biserica Sfântului Ioan Evanghelistul.

Biserica Sfântului Iacov, fratele Domnului, este un lăcaș retras, plin de evlavie, în care am văzut icoane vechi, de o rară artă și frumusețe duhovnicească. Sfântul Iacov, „fratele Domnului”, era feciorul dreptului Iosif, unul din cei 70 de apostoli, care ajunge primul episcop al Ierusalimului. A fost ucis ca martir, fiind aruncat de iudei de pe aripa templului. Biserica îl prăznuiește la 10 aprilie.

Ne închinăm în biserica curat întreținută și intrăm, în continuare, la celelalte lăcașuri ortodoxe.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 79-80)