O tânără pereche din oraşul Patras încerca de multă vreme să facă un copil, însă fără niciun rezultat. Tânăra mărturiseşte că se rugase lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor.

Într-o noapte, la puţină vreme după ce a aflat de existenţa sfântului şi a citit despre minunile sale, a visat că se afla într-o mănăstire. Erau acolo soţul şi sora ei împreună cu soţul acesteia. La intrarea în biserică, în partea stângă, se afla o icoană. Soţul a luat-o de mână şi a condus-o într-un fel de sală de mese unde erau mai mulţi preoţi care se pregăteau de plecare. A rămas în cele din urmă numai unul singur, pe care cu mult curaj soţul l-a rugat să îi citească o rugăciune soţiei pentru naştere de prunci. Soţia, uimită, a mărturisit că nu ştia de existenţa unor astfel de rugăciuni.

Zâmbind, tânărul preot cu înfăţişare plăcută la vedere (Sfântul Efrem) le-a răspuns că va face acest lucru şi punându-i epitrahilul pe cap i-a citit tinerei rugăciunea. După aceea, a binecuvântat-o şi i-a spus: „Eu ştiu deja că eşti însărcinată, tu însă o vei afla abia peste treizeci de zile”. Plini de o neţărmurită bucurie au vrut să plece. Sfântul i-a dat atunci un inel tinerei, spunându-i că nu face acest lucru multora. Şi i l-a petrecut peste verighetă.

Într-adevăr, la scurt timp tânăra pereche a avut un copilaş, cu ajutorul sfântului, iar mămica mărturiseşte că nu va conteni să povestească despre ajutorul cel de nepreţuit al celui ce ajută atâta lume şi îi dă fiecăruia curaj în toate cele de folos.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 72)