În noiembrie 2001 am primit de la banca la care făcusem pentru prima dată credit în valută o penalizare de 100 USD (mai exact 3.154.000 lei) pentru că am întârziat să plătesc rata din ultimele două luni cu două săptămâni. Eram disperată mai mult pentru că nu vroiam ca penalizarea să fie suportată de giranţii mei, pentru că suma era prea mare ca să-mi facă numai mie oprirea respectivă… Nu aveam aceşti bani şi nici nu ştiam de unde să-i obţin în câteva zile… Am plâns şi n-am dormit trei nopţi, rugându-mă Sfântului Nectarie de care am aflat dintr-o carte binecuvântată, pe care o cumpărasem de curând. Mă „îndrăgostisem” de acest mare sfânt grec din Insula Eghina, a cărei imagine de pe coperta cărţii mă fascinase şi-mi doream foarte mult să ajung şi eu, într-o zi, în Sfânta Grecie.

A treia zi, la serviciu, m-am întâlnit cu buna mea colegă şi prietenă Ligia, care se întorsese dintr-o delegaţie din Franţa. Era pe fugă, venise doar să-şi facă «decontul» şi se grăbea să ajungă acasă, unde îşi lăsase băieţelul de trei ani în grija guvernantei, pentru că avea febră 40 grade Celsius şi gâtul plin de puroi (amigdalită acută).

I-am dat cartea cu Viaţa, minunile şi acatistul Sfântului Nectarie, ca să se roage Sfântului pentru vindecarea fiului ei Ştefan, spunându-i: „Lasă, citeşte tu Acatistul Sfântului chiar şi în autobuz până acasă şi cere ajutorul Sfântului Nectarie, că eu, pentru necazul meu, m-am rugat trei zile. Este important să se facă Ştefăniţă sănătos!”.

Prietena mea m-a întrebat ce necaz mai am… I-am arătat penalizarea de la bancă şi i-am spus că nu am reuşit să o plătesc. Ligia mi-a spus că-mi dă ea cei opt sute de franci care i-au rămas de la delegaţia din Franţa, la care să mai adaug şi să-mi plătesc penalizarea imediat ce schimbam francii. Şi îmi permitea să-i returnez banii atunci când puteam!

Nu prea am vrut să facă prietena mea acest sacrificiu, dar ea a insistat şi ne-am dus la prima casă de schimb valutar, aproape de serviciu, ca să ştim cât ar trebui să mai adaug pentru a completa suma, neştiind ce însemna, în lei, suma de opt sute franci francezi la acea dată.

Când am văzut factura de la schimbul valutar nu nea venit să credem ochilor! 800 franci însemnau: 3.155.000 lei, adică doar cu 1.000 lei mai mult decât îmi trebuiau mie ca să-mi achit datoria. Am plâns amândouă în mijlocul străzii de bucuria minunii săvârşite de Sfântul Nectarie, pentru că în tot acest timp am vorbit pe drum numai despre acest Sfânt şi despre minunile pe care le citisem în carte. Suntem convinse că a fost la mijloc lucrarea Sfântului Nectarie ca răspuns la rugăciunile mele şi m-a ajutat prin sufletul bun şi generos al prietenei mele!

Şi asta nu a fost singura minune din acea zi! Ligia a luat autobuzul spre casă şi a citit în acest timp din cartea dăruită de mine. Absorbită de lectură nu a coborât în staţia la care trebuia şi s-a trezit în altă zonă a oraşului, ceea ce a mai întârziat-o o jumătate de oră. Eu, între timp, am ajuns cu banii la bancă, am achitat şi am plecat acasă, mulţumindu-i tot timpul Sfântului Nectarie pentru ajutorul minunat!

Am sunat-o pe Ligia care a spus că a întârziat pe drum, dar, când a ajuns acasă, unde sosise şi soţul ei cu doctoriţa copilului, acesta era bine, sănătos, mânca, era vioi şi nu mai avea febră deloc! Şi, mai mult, în gât parcă nici nu avusese amigdalele pline cu puroi, astfel că doctoriţei nu i-a venit să creadă că a trecut aşa o boală fără nici un tratament antibiotic, ci doar cu paracetamol (supozitor) dat de Ligia dimineaţă! Era clar: Sfântul Nectarie a răsplătit-o şi pe Ligia pentru gestul ei creştinesc de a ajuta un om în nevoie! Copilul a fost vindecat prin minune, aşa cum a recunoscut doctoriţa şi soţul Ligiei.

(Antoaneta Velcovici – Psihosociolog şi redactor la Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti)

 (Sfântul Nectarie minuni în România, Ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, pp. 229-231)