În anul 1855, o nouă primejdie amenința insula Corfu. În jurul lunii octombrie a acelui an, Europa era bântuită de holeră, și Corfu, de asemenea. Primul caz a apărut în suburbia Mandouki. Frică mare i-a cuprins pe locuitorii care au alergat cu lacrimi fierbinți să ceară ajutorul Sfântului Spiridon, protectorul lor. Și iarăși Sfântul Spiridon a izbăvit pe poporul său. Cazurile de boală care au fost înregistrate erau foarte rare și morțile mai puține în comparație cu alte orașe.

Merită în acest punct să se adauge că în comunicatul comisiei special constituite din 16 Ianuarie 1856 către englezul A. I. Young se consemnează că „nu se știe cum boala nu a reușit în lucrarea ei devastatoare și cu siguranță se datorează ajutorului dumnezeiesc încetarea ei grabnică și inofensivă”.  

În procesiunea primei duminici din Noiembrie[1] a acelui an, poporul îngenunchind împreună cu clerul care se ruga prezenta o emoționantă priveliște. După puțin timp, cazurile s-au rărit și mai mult, iar pe 11 Decembrie au încetat cu totul. Mitropolitul de atunci din Corfu, Athanasios Politis (1848-1870), a adus mulțumire către cel Preaînalt, mulțumire care a fost înălțată în toate Bisericile în mijlocul unei emoții generale.

[1] O altă sărbătoare solemnă cu procesiunea moaștelor pentru pomenirea minunii Sfântului din 1673, când a izbăvit de ciumă întreaga insulă.