Fiica cea mare a lui H.G. avea două fete. Pe a treia a pierdut-o prin avort spontan. Când a rămas din nou însărcinată, tatăl ei se ruga fierbinte la Grabnic-Ascultătoarea să-i dăruiască fiicei sale un copil sănătos. În data de 6 iunie 1995 s-a aflat la mănăstirea noastră (Mănăstirea Dohiariu) împreună cu trei colegi pentru închinare. După obișnuita tratație, arhondarul i-a condus pe pelerini la Icoana Maicii Domnului. Tatăl însă simțea că este în afara timpului și a spațiului. Nu i-a urmat pe ceilalți închinători, dar absența lui nu a fost simțită de nimeni. A rămas sigur cinci minute. Când și-a dat seama, a alergat să se închine și el la Icoana făcătoare de minuni.

Când s-a apropiat, a auzit un zgomot puternic și, intrând în locul unde era Icoana, a văzut-o pe Maica Domnului strălucind toată în fața lui, deasupra capului, având pe Hristos în brațele Ei. Strălucirea și razele luminoase care iradiau din fața Ei nu le mai văzuse niciodată. A rămas ca împietrit, până ce Maica Domnului s-a pierdut în adânc. Cu lacrimi în ochi a căzut în genunchi în fața Icoanei și I-a cerut să dăruiască un băiat fiicei lui. Atunci s-a auzit foarte clar răspunsul: Lucrul acesta se va întâmpla fără nicio complicație! Așa s-a născut al treilea copil al fiicei lui, deplin sănătos.

(Maica Domnului, Grabnic-Ascultătoarea, Editura Bizantină, 2017, pp. 56-57)