Mult mai impresionantă a fost vindecarea unei fete de doisprezece ani prematur dezvoltată, minune pe care a săvârşit-o trei ani mai târziu. Din pricina vrăjilor ce i se făcuseră, această copilă căzuse într-o stare de inconştiență din care nu-şi mai putea reveni.

Atunci părinţii copilei au alergat la micul Iacov, pe care l-au adus cu sila la casa lor. Iacov a citit câteva rugăciuni, a stropit-o cu agheasmă şi s-a făcut bine. Pentru „osteneala” ce a depus-o, i s-au oferit diferite lucruri pe care el le-a refuzat.

(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis, Stareţul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 42)