Din pildele Sfântului Cosma Etolianul - 4. Duhovnicul înţelept

Cei ce aveţi copii, nu vă puneţi nădejdea în ei, gândindu-vă că o să poarte grijă de sufletul vostru. Ceea ce face omul însuşi, aceea va găsi în cealaltă viaţă.

Un om bogat şi-a strâns multe averi, însă niciodată nu voia să se mărturisească şi să facă milostenie. Avea un fiu de aproape zece ani. A venit vremea şi bogatul s-a îmbolnăvit. Ai săi i-au spus să se mărturisească, să facă ceva pentru sufletul său, însă el le răspundea:

– Copilul meu să fie bine, el se va îngriji de sufletul meu.

Era cu totul ţinut de diavol şi nu-şi venea deloc în sine.

În ţinutul acela se afla un duhovnic virtuos. Acesta şi-a ras barba, s-a îmbrăcat în haine lumeşti şi a mers la casa bogatului. A bătut la uşă. I-au deschis şi l-au întrebat ce vrea. A răspuns că este un om străin, care s-a întâmplat să treacă prin satul lor şi aflând că stăpânul lor este bolnav, a venit să-l vadă fiindcă este doctor, îndată l-au primit. Toate rudeniile erau împrejurul lui şi îi purtau de grijă. I-a întrebat:

– Ce face bolnavul?

Bolnavul a răspuns:

– Mă simt rău, domnul meu.

Doctorul a spus:

– Ce spun doctorii din satul vostru?

Bolnavul a răspuns:

– Spun că sunt pe moarte.

Duhovnicul-doctor l-a apucat de mână şi i-a spus:

– Şi eu spun că vei muri. Dar dacă vom găsi doctoria pe care o cunosc eu, nu o să mori.

Bolnavul a întrebat:

– Despre ce doctorie vorbeşti?

Prefăcându-se că nu ştie, acela a întrebat:

– Ai vreun copil?

I-a răspuns că are numai unul. Atunci duhovnicul i-a spus:

– Nu te mâhni, s-a aflat doctorie pentru tine. Îţi făgăduiesc că n-ai să mori.

A cerut să-i dea un pahar cu apă şi nişte făină. Le-a amestecat şi s-a prefăcut că mai pune o doctorie şi a spus:

– Acum doctoria este gata, trebuie numai să vină copilul tău să-i înţep degetul mic cu un ac, ca să curgă trei picături de sânge, să-ţi dau să bei şi îndată o să te faci bine.

Copilul se juca împreună cu ceilalţi copii. Au trimis îndată după el şi i-au spus:

– Vino, copilul meu, pentru că a venit un doctor ca să-l facă bine pe tatăl tău.

Copilul voia să se joace, însă l-au adus. Când l-a văzut, doctorul i-a spus:

– Vino, copilul meu, să-ţi înţep cu un ac degetul mic, ca să curgă trei picături de sânge aici în această doctorie, să-i dau tatălui tău să bea şi să se facă îndată bine.

Copilul a răspuns:

– Dar ce, am înnebunit să-mi stric degetul?

Doctorul a spus:

– De tine depinde, copilul meu, dacă va trăi sau dacă va muri. Nu vezi câte a adunat ca să-ţi lase?

Copilul a spus:

– Trăieşte, nu trăieşte, eu nu vreau să-mi rănesc mâna. Şi a plecat.

Doctorul i-a spus bogatului:

– Sunt duhovnicul satului şi am făcut aceasta ca să-ţi arăt să nu nădăjduieşti să facă ceva copilul tău pentru sufletul tău.

Atunci bolnavul s-a ridicat şi a spus:

– M-am ostenit atât de mult pentru copilul meu ca să-i las multe, iar pe el nu l-a lăsat inima să dea trei picături de sânge pentru viaţa mea.

Şi îndată a căutat testamentul şi l-a rupt. Şi-a împărţit toată averea, nu a lăsat nimic, iar copilul a rămas sărac lipit. A dobândit Raiul şi se va bucura pururea.

De aceea, cei ce aveţi copii, nu vă puneţi nădejdea în ei, gândindu-vă că o să poarte grijă de sufletul vostru. Ceea ce face omul însuşi, aceea va găsi în cealaltă viaţă.

(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010, pp. 181-183)

Ultimele din categorie