Prietenia dintre părintele Efrem Katunakiotul şi stareţul Emilian Simonopetritul

Vieţile Sfinţilor

Prietenia dintre părintele Efrem Katunakiotul şi stareţul Emilian Simonopetritul

    • Prietenia dintre părintele Efrem Katunakiotul şi stareţul Emilian Simonopetritul
      „Acesta, fiul meu, este mireasmă...” (Foto: ieromonahul Mitrofan, începutul anilor 1980)

      „Acesta, fiul meu, este mireasmă...” (Foto: ieromonahul Mitrofan, începutul anilor 1980)

    • Prietenia dintre părintele Efrem Katunakiotul şi stareţul Emilian Simonopetritul
      Stareţul Efrem îl iubea şi îl respecta ca pe un egumen pe bătrânul Emilian, ba chiar îl şi admira. (Foto: Tanasis Papadopoulos, Simonopetra, 1979)

      Stareţul Efrem îl iubea şi îl respecta ca pe un egumen pe bătrânul Emilian, ba chiar îl şi admira. (Foto: Tanasis Papadopoulos, Simonopetra, 1979)

    • Prietenia dintre părintele Efrem Katunakiotul şi stareţul Emilian Simonopetritul
      De multe ori spunea: "Dumnezeu mi-a dat un alt bătrân Iosif"

      De multe ori spunea: "Dumnezeu mi-a dat un alt bătrân Iosif"

Această legătură duhovnicească a constituit un puternic sprijin pentru Stareţ, care la o vârstă atât de înaintată se străduia să formeze duhovniceşte cinci tineri.

În noiembrie 1971, doi studenţi l-au vizitat pe părintele Efrem Katunakiotul. S-au aşezat pe o bancă aflată în veranda din faţa bisericii şi au început o discuţie plină de har, despre stareţul Emilian – care era duhovnicul unuia dintre cei doi tineri – iar mai târziu al Mănăstirii Simonos-Petras. „Odată părintele Emilian a venit la mine în chilie”, spunea Stareţul, „s-a aşezat în faţa mea şi şi-a scos culionul de pe cap. Era îmbrăcat ca un fiu de prinţ.

– Sunt egumen la Meteora, mi-a spus acela, şi aş vrea să vă întreb despre rugăciunea minţii.

– La Meteora este multă lume, părinte. Să veniţi în Sfântul Munte, i-am spus.

Dar de îndată ce a plecat mi-am spus în sinea mea: «Să fac puţină rugăciune, să văd ce fel de om este acesta»”.

Apoi Părintele Efrem, clătinându-şi mâna a uimire, a spus: „Acesta, fiul meu, este mireasmă...”.

***

Înmulţirea obştii l-a obligat pe Stareţ să mărească şi clădirile chiliei. Însă acest lucru îl făcea de nevoie, şi în esenţă nu a schimbat deloc clădirea veche. Problema principală, cea a apei, a rezolvat-o pentru o vreme, construind până în 1981 trei bazine, în care în total încăpeau 100 metri cubi de apă. La toate acestea au ajutat părinţii de la Mănăstirea Simonos Petras, pe care egumenul Emilian, din dragostea pe care i-o purta Părintelui Efrem, îi trimitea cu multă bunăvoinţă. Însă şi Stareţul Efrem îl iubea şi îl respecta ca pe un egumen pe bătrânul Emilian, ba chiar îl şi admira. De multe ori răspunzând la vizitele lui la Katunakia, a mers la Mănăstirea Simonos Petras, precum şi la Mănăstirea de maici Ormilia[1]. Iar atunci când mergea, egumenul făcea o adevărată sărbătoare în cinstea lui. Această legătură duhovnicească a constituit un puternic sprijin pentru Stareţ, care la o vârstă atât de înaintată se străduia să formeze duhovniceşte cinci tineri. De multe ori spunea: „Dumnezeu mi-a dat un alt bătrân Iosif.

(Ierom. Iosif Agioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 98, 137)

[1] Mănăstirea Ormilia se află sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Emilian, egumenul Mănăstirii Simonos Petra.

Citește despre: