Ucenicii Sfântului Atanasie urcaseră împreună cu el, ca să urmărească lucrările de zidire a bisericii și toți împreună au fost acoperiți de cupola care a căzut. Sfântul își presimțise sfârșitul și se pregătise corespunzător. Și ucenicii lui erau monahi virtuoși, proveniți din diferite locuri și au fost învredniciți să se săvârșească în Domnul împreună cu părintele lor cel cuvios în biserica rugăciunilor zilnice. Numele lor au rămas necunoscute. Este cunoscut numai numele unuia dintre ei: se numea Daniil. Moartea nu l-a aflat imediat, precum pe ceilalți. Monahii care au alergat în ajutor l-au auzit slăvindu-l pe Dumnezeu printre pietrele prăbușite. A povestit încă Daniil o vedenie pe care a avut-o cu puține zile mai înainte, cum sfântul Atanasie i-a condus în palatele cerești pe cei șase ucenici ai lui. După o săptămână și el a fost numărat printre fericiții ucenici ai marelui cuvios.

Pomenirea lor se cinstește imediat după cea a părintelui lor, Cuviosul Athanasie, pe 5 iulie.

(Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008, p. 163)