Viaţa noastră devine o rugăciune atunci când devenim conştienţi că Dumnezeu ne iubeşte şi că El face să se întâmple totul în această lume şi că noi suntem neputincioşi. Arhimandritul Vasileios de la Mănăstirea Iviron din Muntele Athos spunea: „Omul când este suficient de matur din punct de vedere spiritual şi când îşi recunoaşte neputinţa şi nemărginita dragoste a lui Dumnezeu faţă de noi, el devine liniştit şi întreaga sa viaţă devine o rugăciune.”

Viaţa noastră atât ca şi monah cât şi mirean este aceeaşi. Trebuie să conştientizăm faptul că suntem creaţi de Dumnezeu şi suntem chemaţi să facem voia Sa. Provocarea noastră constă în a primi ispitele şi necazurile din viaţa noastră cu smerenie şi răbdare şi cu încrederea totală în Dumnezeu că ne iubeşte şi că vrea să ne mântuiască. Odată ce am cunoscut iubirea şi puterea lui Dumnezeu vom avea o viaţă plină de pace indiferent de ce se întâmplă în jurul nostru.

Arhimandritul Vasileios spunea: „Dumnezeu este Iubire. Dacă am conştientiza ce mari binecuvântări sunt ispitele şi încercările vieţii, nu e lucru uşor pentru oricine... Calea ortodoxiei este presărată cu greutăţi şi ispite multe, dar te duci pe o cale unde ajungi să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru tot ce-i bun şi rău în viaţa ta, să-I mulţumeşti că S-a răstignit şi a Înviat pentru a noastră mântuire. Omul ajunge să înţeleagă natura lucrurilor doar atunci când trăieşte în uniune cu Dumnezeu. Omul smerit este un om liber”… „Când te simţi neputincios lasă-te în voia lui Dumnezeu”… „Părinte în mâinile Tale încredinţez duhul Meu (Luca 23, 46).

Pacea o găsim în lume doar prin smerenie şi răbdare. Arhimandritul Vasileios spunea că: „Minunat este omul smerit. Să ne amintim ce spunea Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Luca 10, 21). Doar prin smerenie, răbdare şi blândeţe vom dobândi harul lui Dumnezeu.